Ascultă frumosule guanaco acești Cordilieri

ce încă mai respiră misterioase pulberi de incași! 

Ți-e zvâcnetul de crupă o nălucă și aburul

din…

respir adânc între miresme de mușețel

și meditez profund, transcendental,

să produc lumină este al meu țel,

cu spiritul deschis ca un portal.

cuvântul meu cald ca o zi de vară,

înseninează oameni rătăciți prin ceață,

port timpul pe umeri- nu e o povară,

iubirea îmi este călăuză prin viață.

gândul aleargă prin lume ca un atlet,

minunile vieții porțile și-au deschis,

să pătrund în voie nu-mi trebuie…

am învățat să mă rog cu cei care nu pot dormi

să nu mai simt durerea devoratoare a unui gând

care prinde rădăcini în carnea mea

știu exact când sentimentele se transformă în insomnie

când singurătatea respiră acele cuvinte

care nu mai știu asculta bucuria

cu iarba ei simfonică



simt când nu mai rămâne nimic de-a lungul distanțelor…

Bună seara prieteni, vă spun bună seara!

Bună seara și celor ce-ați fi vrut să mai fiți!

Bună seara părinți, bună seara bunici,

Bună seara la toți ce mai sunteți pe-aici!

Ce bine-i să spui la toți bună seara,

Iar ochii să-ți culci pe umeri…

și bătea un vânt cu scântei

printr-o toamnă de vise mărunte,

treceau pe bulevarde femei

venite din veacuri defuncte.

de rochițe, în culori deocheate,

într-un susur, delicat, remanent,

fanfare de priviri excitate

le dezbrăcau la timpul prezent.



nimic nu era cu perdea

când ziua se scurgea-n rădăcini,

doar o nuntă de frunze cădea

pe orașul dintre două lumini...

nu mai am de ce a mă teme,

stau pe străzi,…

te înalță, te coboară, te trântește la pământ,

ca apoi să te slăvească în cununi din foi de dafin,

gânduri vechi, gânduri mai noi, bântuie-ntr-a ta zidire,

tu ești om din flori de pom, schimbător din fire, fie

bucurie sau tristețe, crezi că toate le croiești,

prin pustie, prin câmpie, ce o fi o fi mai zici,

a lehamite te lași, schimbător ca vremea, Doamne:

ce să fac, mă lupt cum pot, prin tămâie, prin leșie,

din izvoare murmur sună, las să fie, las…

primul sărut
îmbracă iarna
într-o mantie roz
dar ai venin pe buze
vântul mângâie trecutul
cu glaspapir
pe catafalcul imaculat
îngrijit și curat
amintirile se revoltă
noi te privim
și tu știi că noi știm
mierea are gust de pelin
ghioceii au uitat să răsară
deși din două în două săptămâni
e iar primăvară
îngerii dorm
phoenix e mândră
de ce plâng
oasele

natural îmi iese vulgar

să te vreau jumătate mă lași

până la margine

caut la femei să le fac drum prin mine

din tot ce-i sămânță îți pătez gulerul înflorat

un animal de casă observă schimbarea

după cum te urmează înghite în sec

știu un loc unde gândurile

pot ascunde oriunde ideea de om îți inspiră

ultimul-scapă-turma

așa e bine să iubești copiii

în somn

buzele poartă fluturi fără…

Din strunele ierbii mâncate de rouă,

Îmi fac coliere, cercei de o zi

Îmi fac și brățări pe mâinile două,

Și stau și cu luna la sfat, doar să vii.

În lung de pământ, te-ai dus astă vară,

Pământul înghite, nu știe nici el,

Că visele dor și nu-i prima oară,

Când sufletul singur devine rebel.

Mențin echilibrul și caut copacul,

Acela puternic, ce nu-i efemer

Și viața mea trece, cu ziua și…

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate…

Ai plecat...
Tu, înger blând,
de-acum îmi stărui
doar în gând...
Îţi simt încă-mbrăţişarea,
se-aşterne, însă, depărtarea
şi tot mai frig e între noi,
deşi-mpreună fost-am una
şi ne juram că-ntotdeauna
aşa va fi...
Vraja s-a rupt
când şi cum, nimeni nu ştie,
nici eu, nici tu, neîntrerupt,
azi - poezie
a ajuns iubirea noastră
cântată de muza sihastră.

dați drumul pădurilor din buzunare

cu amnar mâlos nu se-ascut sorii de nori zadarnic strig

șoptesc

înnod cu șapte curcubeie cenușa vetrelor

șomer

traficantul de flăcări

și-a deschis venele…

îmi odihnesc privirea pe o crizantemă,

ca fluturele de ușoară mă simt acum,

iubirea solară- spirituală diademă,

învăluită-i  în culoare și parfum.

lumina-mi potențează vocea interioară,

cuvintele trec prin ziduri de beton,

slove contopite  cu acorduri de vioară,

fac timpul să danseze cu mine regheton.

valuri de emoții se extind în lume,

gândurile vibrante ecouri produc,

bucurii generează într-un fel…

am crezut că voi trăi mai frumos

că niciun izvor termal nu poate imita căldura

sânilor tăi -

antene de fluturi în trecerea lor plină de

senzual

pe suprafața unui bec economic



îmi strâng lucrurile

nu vreau să-mi povestesc zilele puține și rele

în absența iubirii

nimeni nu are curaj să ridice piatra…

eu sunt un ţărm, tu eşti o mare

eu un răspuns, tu o-ntrebare

tu eşti sămânţă, iar eu ogor

tu o speranţă şi eu un dor

eu sunt un da, tu eşti un nu

o vară eu, o toamnă tu

tu eşti un rug, eu o jertfire

tu un altar, eu răstignire

tu eşti o apă, eu sunt un foc

tu nepăsare, eu nenoroc

eu sunt un strigăt, tu amorţire

eu neputinţă, tu risipire

tu ești un vis, eu o chemare

tu…