Din strunele ierbii mâncate de rouă,

Îmi fac coliere, cercei de o zi

Îmi fac și brățări pe mâinile două,

Și stau și cu luna la sfat, doar să vii.

În lung de pământ, te-ai dus astă vară,

Pământul înghite, nu știe nici el,

Că visele dor și nu-i prima oară,

Când sufletul singur devine rebel.

Mențin echilibrul și caut copacul,

Acela puternic, ce nu-i efemer

Și viața mea trece, cu ziua și…

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate…

Ai plecat...
Tu, înger blând,
de-acum îmi stărui
doar în gând...
Îţi simt încă-mbrăţişarea,
se-aşterne, însă, depărtarea
şi tot mai frig e între noi,
deşi-mpreună fost-am una
şi ne juram că-ntotdeauna
aşa va fi...
Vraja s-a rupt
când şi cum, nimeni nu ştie,
nici eu, nici tu, neîntrerupt,
azi - poezie
a ajuns iubirea noastră
cântată de muza sihastră.

dați drumul pădurilor din buzunare

cu amnar mâlos nu se-ascut sorii de nori zadarnic strig

șoptesc

înnod cu șapte curcubeie cenușa vetrelor

șomer

traficantul de flăcări

și-a deschis venele…

am crezut că voi trăi mai frumos

că niciun izvor termal nu poate imita căldura

sânilor tăi -

antene de fluturi în trecerea lor plină de

senzual

pe suprafața unui bec economic



îmi strâng lucrurile

nu vreau să-mi povestesc zilele puține și rele

în absența iubirii

nimeni nu are curaj să ridice piatra…

eu sunt un ţărm, tu eşti o mare

eu un răspuns, tu o-ntrebare

tu eşti sămânţă, iar eu ogor

tu o speranţă şi eu un dor

eu sunt un da, tu eşti un nu

o vară eu, o toamnă tu

tu eşti un rug, eu o jertfire

tu un altar, eu răstignire

tu eşti o apă, eu sunt un foc

tu nepăsare, eu nenoroc

eu sunt un strigăt, tu amorţire

eu neputinţă, tu risipire

tu ești un vis, eu o chemare

tu…