în spatele ultimului raft de cărți 

am un borcan de compot

– încă mai miroase a caise –

plin cu nasturi rămași în urmă...

uneori dau borcanul jos

și mă uit la ei

ca la pozele din albumul copilăriei 

nasturi de palton,

cu flori,

cu steme,

cu dragoni,

nasturi mici și albi de cămașă

de ți…

Cu tâmpla zilei peste orizonturi,

Își pune timpul cosmice-ntrebări;

Un vechi conflict trezește noi afronturi

Între cocorii dintre patru zări.

Își spală cerul veșnica-i năframă

În arca mării, stoarsă de furtuni;

Pășește răsăritul ca pe lamă,

De poți și urma nopții să-i aduni.

Tăind în franjuri noua dimineață,

Un soare mut suspină vinovat,

Își scutură sprâncenele de-albeață;

Apatic, sub un nor,…

printre zăbrelele patului tău curgeau orașe

și umerii tentațiilor străluceau de la celălalt capăt de lume

așteptai ploaia, furtuna și bărcile primelor intenții să te inunde

trezind în mijlocul conștiinței pofta de viață

geamul părea prăfuit de vești negre însă ai eliberat părul din coc

măcinată în pustiul uitat de caravanele plăcerii

ți-ai prins buzele între dinți încercând să înăduși existența scandalului în inimă

tânjind emoția anotimpului…

Rondel de Mărţişor

Iubita mea, e ultima salvare

Să-ţi dau în dar „Rondel de Mărţişor”.…

Șah la politicianul vărgat

Iar au mingea la fileu,

însă stocul găleților, baloanelor și plaselor goale s-a epuizat.

Partidul bucătarilor emancipați

a interzis

folosirea abuzivă a lozincilor cu mici și bere.

Sarmaua? Zace într-un colț, alterată, așteptând cuminte

reintegrarea sa în spațiul mioritic.

Din păcate s-a umflat orezul,

emigrând spre vest.

Ce-a mai rămas?

A rămas D.N.A.-ul…

dacă v-aș spune că toată viața am stat singur

meditând pe o bancă

m-ați asocia imediat unui burghez

în timp ce dacă aș fi stat pe o piatră

în același parc

în aceeași solitudine

cu o mână sub bărbie

ați fi spus

priviți acest gânditor

încremenit în parcul nostru

pentru înmormântarea căruia va plăti primăria

fiecare clipă e o grădină
un izvor îi sărută culorile
în setea de astăzi stă
voronețul
sfințește umbre
așază gânduri pe tabla de șah
pentru ziua de mâine

am invitat la ospăț călători
păsările văzduhului și nucul din copilărie
au ajuns primii
așa am aflat că timpul meu
e o pâine
pentru care aș putea ara
ogoare necunoscute

Măsurându-mi clipele,
Volburându-mi visele,
Cum mă dor... cuvintele!

Îmi inundă apele,
Îmi înghit flăcările,
Ah, mă dor... cuvintele!

Vise, flăcări, ape, clipe
Într-un noian de cuvinte:
Eu, tu şi cuvintele...

Dar cât dor cuvintele,
Viaţă când prind în... cuvinte.

când pășesc prin apă
tălpile-mi sunt aripi
și-mi vine așa
o sete de zbor

Privirea ta – fluturi bătrâni

Ce părăsesc discret câmpia

Clădită de trei zei păgâni

Ce-au pus în ea şi armonia

Adâncul naltelor fântâni

În care a turnat…

Când ieșeai Vasilcă la horă-n cătun

Îți purtai mândră veșmântul de Nedee-regină

Cu stele și maci culese pe cingătoare

Zâmbete aurii cu gust de nectar

de inimă îmbătată de amor

în nopți cu lună cununi de lumină

țesute în argint și mărgăritare

când te roteai în dans de Ciuleandră nebună

trezeai vise păgâne și săgetai inimi

ce cutezau a visa la îmbrățișări de Vasilcă

în noaptea năvalnicului Dragobete

suspinau flăcăii să-ți dea…

domol

monoton şi banal

iar în ducerea mea

nu mai văd vreo cascadă

sunt doar un peşte

înotând netot

zi după zi

către marea sa

doar uneori

noaptea

când lupi singuratici

îşi caută luna

rup strigăte mute

le pietrific

şi le-arunc departe-n aval

într-o zi cu eclipsă

de soare

mă voi izbi în acest stăvilar

şi numai apa va…

NOAPTEA CA HOŢII

Frigul nopţii îmi taie respiraţia.

am venit de la metrou până  în piaţă

să câştig un ban.

medicul meu de familie, un neamţ înalt,

mi-a promis cincizeci de lei

dacă avertizez oamenii…

Trece Făurar pe dealuri

Scuturându-și pletele

Și punându-și voaluri, voaluri

Schimbă toate zilele.

Ba îngheață, ba dezgheață

Amăgind cântările

Ori de nu ascunde-n ceață

Toate depărtările!

Ziua zburdă în căldură

Pe toate…

Braţele dimineţii zgârie geamul

poartă stigmatul îmbrăţişărilor grăbite

cuvinte

ca nişte obiecte inutile

fac piruete printre aburi de cafea

arome perfide

decopertează rutina

ecoul de ieri

la confluenţa dintre două lumi

păzim echilibru  cerere şi ofertă…

silueta golului capătă urmele existenţei mele

în dârele de nisip mişcător

mor oameni se sting umbre

lama căderii sfârtecă începuturile…

 în pași de step

singur

îmbrăcat de iarnă cu toca străvezie-a gloatei

sorb ca pe vinul de împărtășanie

toate căderile



pilat e repudiat

pași intraductibili bătătoresc ruginiu

vieți noroase…

lumină oarbă raza lunii albă

starea noastră de umbră

cum roade din noi cât întuneric crește tiptil

și de câtă teamă și spaimă suntem cuprinși

gura mea de nisip rugăciunea noastră de aur

sau îmbrățișarea ta din gară apoi

nerăbdarea de a ne găsi printre rătăcirile noastre

printre amintiri în arhive de cer

și cum ne pipăiam să ne convingem stingher

că este aievea clipa

apoi sărutul

ca o copertă ce închide

cercul de aer din…