La horă-n cătun

[giurgiu maria]

Când ieșeai Vasilcă la horă-n cătun
Îți purtai mândră veșmântul de Nedee-regină
Cu stele și maci culese pe cingătoare
Zâmbete aurii cu gust de nectar
de inimă îmbătată de amor
în nopți cu lună cununi de lumină
țesute în argint și mărgăritare
când te roteai în dans de Ciuleandră nebună
trezeai vise păgâne și săgetai inimi
ce cutezau a visa la îmbrățișări de Vasilcă
în noaptea năvalnicului Dragobete
suspinau flăcăii să-ți dea sărutări
se revărsau din dansul tău miresme
parfumuri păgâne și ispite
vise înflăcărate himere ale iubirii
trezeau merele de aur ale zeiței
pețitori du duiumul roiau prin cetate
cerșind îmbrățișarea iubirii
însă porțile erau ferecate
doar unul ce-ți răpise iubirea într-o noapte
cu licăr tainic de stele și zâmbet de lună
îl căutau ochii-ți arzători de șerpoaică
și-i descântau în gând arzând dorul
să vină la noapte purtat pe aripi
de ciuleandră nebună.
să n-aibă pace inima lui pân’ ce
n-o gusta iar fraga buzelor coapte
și n-o îmbrățișa mireasma merelor de aur
din grădina zeiței cu ochi de șerpoaică păgână!

[Ion Lazăr da Coza]

Ținând seama că subiectul e etno, puteai face rime.

Pe ici, pe colo câte un strop de poezie...

da Coza

[Valeria Merca]

De Dragobete,
la 'horă-n cătun''- e stilul tău, Maria Giurgiu!
Am citit cu plăcere,

drag,

[Sofia Sincă]

Când ieșeai Vasilcă la horă-n cătun/Îți purtai mândră veșmântul de Nedee-regină - păi n-am înțeles... acest Dragobete al tău este androgin?

du duiumul - cu duiumul.

Versiune populară a Dragobetelui - simplu și stufos alcătuită.

Semnul meu,

Sofy