printre zăbrelele patului tău...

[Elena Mirca]

printre zăbrelele patului tău curgeau orașe

și umerii tentațiilor străluceau de la celălalt capăt de lume
așteptai ploaia, furtuna și bărcile primelor intenții să te inunde
trezind în mijlocul conștiinței pofta de viață
geamul părea prăfuit de vești negre însă ai eliberat părul din coc
măcinată în pustiul uitat de caravanele plăcerii
ți-ai prins buzele între dinți încercând să înăduși existența scandalului în inimă
tânjind emoția anotimpului
cu palma acoperi ridurile nopților
așteptând valurile
când răstignirea va vântura stelele prin sita necunoașterii

prin zăbrelele patului
o planetă intra într-o antarctică
și între picioare
se năruia sensul
continentului pierdut în tine...

[Elena Mirca]

 Augusta Cristina Călin multumesc frumos!

[Elena Mirca]

 Ion Lazăr da Coza va multumesc frumos de popas, am corectat.

[Chris]

sensibil, feminin, frumos

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e începutul primului vers, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... M.Eminescu.)  

Un cântec de budoar, încântător.

da Coza

[Elena Mirca]

ma bucur mult de popasul tau Valeria!

[Valeria Merca]

Cred că în v9 ai vrut să scrii cu palma acoperi ridurile nopţilor.
Frumos, în stilul tău enigmatic...:)
Cu drag,

[Elena Mirca]

 Sofia Sincă multumesc frumos!

[Sofia Sincă]

Visând la porțile raiului pe pământ, cu timiditate și reținere. Fiecare gând duce spre bucurie, apoi se destramă. Despre neputințe și nerealizări, despre frânele înhibitorii ale conștiinței.

Un poem frumos, misterios, romantic și sensibil.

Sofy