printre zăbrelele patului tău curgeau orașe
și umerii tentațiilor străluceau de la celălalt capăt de lume
așteptai ploaia, furtuna și bărcile primelor intenții să te inunde
trezind în mijlocul conștiinței pofta de viață
geamul părea prăfuit de vești negre însă ai eliberat părul din coc
măcinată în pustiul uitat de caravanele plăcerii
ți-ai prins buzele între dinți încercând să înăduși existența scandalului în inimă
tânjind emoția anotimpului
cu palma acoperi ridurile nopților
așteptând valurile
când răstignirea va vântura stelele prin sita necunoașterii
prin zăbrelele patului
o planetă intra într-o antarctică
și între picioare
se năruia sensul
continentului pierdut în tine...
Adaugă un comentariu
Augusta Cristina Călin multumesc frumos!
Ion Lazăr da Coza va multumesc frumos de popas, am corectat.
sensibil, feminin, frumos
Notă: În situaţia în care titlul e începutul primului vers, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... M.Eminescu.)
Un cântec de budoar, încântător.
da Coza
ma bucur mult de popasul tau Valeria!
Cred că în v9 ai vrut să scrii cu palma acoperi ridurile nopţilor.
Frumos, în stilul tău enigmatic...:)
Cu drag,
Sofia Sincă multumesc frumos!
Visând la porțile raiului pe pământ, cu timiditate și reținere. Fiecare gând duce spre bucurie, apoi se destramă. Despre neputințe și nerealizări, despre frânele înhibitorii ale conștiinței.
Un poem frumos, misterios, romantic și sensibil.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE