cobai sufletul scutură nori

de stele feniciene ploi africane

între mine și daimonul orb din tine

se risipesc clipe unse cu miere

lipite cu tainică ninsoare de fluturi conabii



struții visează nisip umed

deșertul risipește dune 

cobaltul inimii arse la focuri de artificii

transformă odiseea lumilor noastre 

într-o șosea curbă atentă la cel mai…

Nu am cuvinte astăzi să descriu

În amănunt, ce simte un mort-viu,

Câte zăpezi în suflet i s-au strâns,

Sau avalanșe de tăceri și plâns,

Câte arome de necunoscut,

Pe geana sorții i s-au așternut,

Ce reverii la Iad l-au condamnat

Și-n întuneric l-au abandonat,

Cum s-a dezis de-un conținut abstract,

Când cu destinul a semnat contract,

Și, pendulând cu rânjet de bufon,

S-a rătăcit, stupid, în…

Copac desfrunzit

 Sufletul

 Viscolul neiubirii

 Modelând stalactite

 Frig

 Au înghețat cuvintele

 În poemul acela

 Irespirabil

 Aștept primăvara

 Înmugurind

 Speranță

Cât de repede frumuseţea rugineşte între riduri

ochii cu sublimele lor irizări îşi sting strălucirea

în ceaţa privirilor retrase sub pleoape

oameni ca o tristă poveste scrijelită pe scoarţa vârstei

trunchiuri de sentimente găunoase putrezesc

în anotimpuri cu ploi lăsând miros de cenuşă în jur

călcăm pe cuvinte în mocirla frazelor niciodată terminate

cine şi când mai întinde o mână

în braţele disperării trupul sângerează durerea

viaţa ca o gară…

Vreau să te uit, o zi... sau poate două,

Şi-o inimă-mi doresc - să-i fii străină;

Când peste gene-ţi picură lumină,

Sporind potopul stropilor de rouă!

Vremelnic simt o arderea adâncă -

Cu(tremur) fin, răpus în colţul gurii;

Te-aş regândi cât mă…

Mă așteptam,

cu câte-aveam în cârcă,

urât de toți, pustiu fără pripor,

dar mai ales de mine,

ca Tu să fii mai drept. Cum, nu?

În locul Tău m-opream sub sicomor

și-aș fi-nălțat către nemernic pumnu' :…

La pieptul tău aş depăna poveşti

Şi pradă ţi-aş servi. O veşnicie

Nu i-ar ajunge inimii să ştie

De ce, cu slova, timpul mi-l opreşti…

Când s-ar aprinde-n simţuri carne vie

M-aş arunca din bolţile cereşti

Spre ale filei cărţi; mirări fireşti

Ar deveni fiori de bucurie

Şi-aş fi, citindu-ţi, setea de cuvinte,

Puterea vocii, truda necesară,

Împreunând povestea mea din minte

Cu clopotele-n vise…

Îmi recunosc vinovăţia din trecut

salcâmii plâng cu mugurii în floare,

e totul alb pe-al clipei aşternut

de parcă-ar fi zăpezi din iarna viitoare.

Confuze anotimpuri mă-nconjoară

sub paşi pământ şi pe deasupra stele,

pe trepte-albastre vântul se coboară

precum o umbră-n falduri la perdele.

Doar tu-mi ştiai fărădelegile-n iubire

când te-nfloream în fiecare gând,

şi ne legam tăcerea-n zeci şi mii de…

să nu vină factura la iubire

că nu am cu ce o plăti

a dispărut cu orice urmă de ţuică

bere şi alte cafele

mai bine plătesc curentul cu spatele sau încheieturile reumatice

apa cu genunchii vlăguiţi

gazul cu ţigările stinse la jumătate

şi rănile multiple cu renunţarea la orice pretenţie

de zvelteţe sau fard pentru imaginea proiectată din mine

culoarea mea preferată e inima ta îţi spuneam

timpul în expansiune ne răceşte şi

ne îngroapă…

Zidiți în cochilia de fantasme,

Abrutizați de dogme sau plăceri,

Azi absentăm la tot, trăind în basme,

Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.

Ne închinăm la-nvățături abstracte,

Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm.

Ființe de carton, nu suntem apte

Nici dragoste, nici ură s-arătăm.

Ne-nghesuim, tăcuți, pe-o rogojină

De-orgolii reci, ce-ndeamnă la eșec,

Voința noastră-i scut din plastilină,

Iar…

Fă spaima lămpii mai mică,

e-atâta otravă

în pâlpâit de garoafă,

și despletește-ți noaptea pe umărul alb

ce numai soarele l-a sărutat

cu-n singur apus,

soarele îndurerându-și…

De vrei în profunzime să pipăi neatinsul

Sau lupţi pentru onoare, dar eşti mereu învinsul;

Cât timpul stă, o vreme, de vorbă cu prezentul

Şi-i ceri eternitate, dar simţi că pierzi momentul;

Pe când a ta ofertă nu-i ceea ce pretinzi -

Nesocotind uzura stigmată în oglinzi;

Cât dragostea-i eternă dar ştii ce-i va urma

Şi fără aşi în mâneci, mai joci la cacealma:

Te gâdilă cu pana, sub nas, şi-n pălmi strănută,

Iar ca să fie laic, poţi…

Dormi? Nu, nu mi-e frică,

Am doar insomnia trupului tău.

Oare aşa de străin trebuia să fii

Ca să pot să te cunosc?

Oricum nu cred că se mai face târziu

La mine în suflet…

Da, bine, perna e confortabilă până la cearcăn,

Dar obrajii mei îţi caută braţul fără astâmpăr,

Să-mi leg şi eu îndrăzneala măcar o dată

Şi să mă întind în somn

Pe zgomotul treaz al pielii tale…

Mi-ar fi, într-adevăr, şi mai bine dacă ai stinge cu…

apăsată de răsuflarea tăcerii
ce-şi plânge cuvintele furate
nu strig
oftat trăit în lumi străine
înfăşurată strâns de întunericul flămând
străpung cu unghiile neputinţei
oboseala iluziei
un gând abia îmi vorbeşte
nu împărtăşesc nelinişti 
tot ce-i al meu ţi se cuvine
clipe fără de vină
mă şoptesc cu alt nume
depărtarea naşte orizont luminos

Azi mi-e teamă de noi și... mi-e teamă de mine,

Un regat de plăceri, tremurând, s-a sfârșit.

Prin perdeaua de nori, al tău chip vag revine,

Cu o rază se joacă,-așteptând cuibărit.

N-am curaj nici măcar să-ți ating amintirea,

S-ar putea risipi prin fantasme târzii,

În regrete subtile-mi îmbrac amăgirea,

Sub rugină se-ascund clipe dulci, sidefii.

Simt năluca luminii pe fruntea tristeții –

Surogatul de astru…

solitar în puritatea silabelor
împăturești ferestre statuare
scâncet de cioburi
reflectat în umbra umbrelor