Cupa sorții

[Camelia Ardelean]

Zidiți în cochilia de fantasme,

Abrutizați de dogme sau plăceri,

Azi absentăm la tot, trăind în basme,

Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.

 

Ne închinăm la-nvățături abstracte,

Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm.

Ființe de carton, nu suntem apte

Nici dragoste, nici ură s-arătăm.

 

Ne-nghesuim, tăcuți, pe-o rogojină

De-orgolii reci, ce-ndeamnă la eșec,

Voința noastră-i scut din plastilină,

Iar îndărătnicia-i lemn de tec.

 

În cupa sorții ne e izbăvirea,

Amară ca licoarea de pelin.

E-o luptă dârză a ne-nvinge firea,

Când clipa-i înecată de venin.

 

[Camelia Ardelean]

Domnule Burdușa, drag popasul dvs.! Mulțumesc mult de promovare!

[Camelia Ardelean]

Doamnă Angelina Nădejde, onorată de vizita dvs.! Mulțumesc mult de promovare! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Offf! Iată de ce mă explic eu atât, pentru că de multe ori se înțelege altceva, decât ce vreau să zic! :-) Doamna Câmpeanu, nu obișnuiesc să mă împăunez cu merite care nu-mi aparțin și nu sunt nici amnezică, dovadă pentru care v-am mulțumit imediat pentru ajutor, într-un comentariu de la acea poezie, chiar în acea zi! Ce voiam să zic, de fapt, era că nu aș îndrăzni să vă deranjez mereu pe privat cu poeziile mele, deși mi-a dat prin minte și asta, de mai multe ori chiar, pentru că mă gândeam că mai aveți, desigur, și alte activități, care vă iau destul timp!

Nu mă deranjează să mai explorez și alte zone, chiar mi se pare incitant, dar probabil că... toate la timpul lor! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Câmpeanu, eu nu am renunțat la nimic, dacă o făceam, nu aș mai fi acum, aici! Referitor la vârfurile de pe site (despre care spuneați că "au început cu greu și au ajuns departe"), și pe care le admir, aș întreba doar când au început și cât timp le-a luat ca să ajungă unde și-au dorit?

Țin întotdeauna cont de sfaturile dvs., atunci când pot! Chiar le apreciez foarte mult! Asta nu înseamnă că, atunci când nu le pot urma, o fac intenționat, ca să vă desconsider efortul! Nu vă cunosc suficient, ca să-mi permit să vă consult privat, de aceea îmi postez toate încercările pe site, știind că are și "rol" de atelier. Așa pot să le selectez.

Într-adevăr, fiecare poet sau scriitor scrie (și) pentru public, dar cred că în primul rând trebuie să se simtă el confortabil în ceea ce scrie. Nu ar fi plăcută nici situația în care le-ar plăcea tuturor ce scriem, numai nouă înșine nu! :-) Desigur că idealul a fi să le împăcăm pe amândouă! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, bucuroasă de popas! S-au spus și bune, și rele, ca în viață! :-) Drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Denisa Curea Popa, bucuroasă de popas! Mulțumesc de semnul lăsat! Drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Câmpeanu, probabil că eu am "ars" prea mult la "focul cel mai mare", de aceea nu mă mai înfierbânt acum atât de ușor. :-) Aveți perfectă dreptate în toate, doar că mie, în general, "medalia de aur", la propriu și/sau la figurat nu mi-a adus, din păcate, nimic bun. Din contră, mi-a lăsat un gust amar. De aceea am spus că locul de mijloc e de preferat, nu pentru că aș fi adepta mediocrității. Mă opresc aici, nu are rost să dezvolt! Oricum, pentru doamna Sofy reprezint deja un "caz" clasat, fiindcă, citez: "...tot pe la mijloc te vei afla"! :-) Din punctul de vedere al dânsei, probabil o "luptă cu mine", cum spuneați, ar fi inutilă. Nu știu cât v-ar "căli" o astfel de "încurajare"! :-)

În ce privește prozodia, recunosc că nu am reușit să o studiez încă, progresele pe care le-am făcut au fost dictate doar de "ureche" (atât cât s-a putut!) și nicidecum de cunoștințele dobândite. Probabil într-o zi... cu soare o să mă ocup și de acest aspect. :-) Apreciez eforturile pe care le faceți cu mine și vă mulțumesc încă o dată pentru toate sfaturile pertinente, pe care încerc să le urmez, atât cât pot! Prețuire,

PS: Mă bucur că ați găsit poezia... acceptabilă! Eu consider asta un progres, față de ziua anterioară! :-)

[Ion Lazăr da Coza]

S-au spus deja destule și bune.

da Coza

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, nu am uitat ce mi-ați spus (referitor la măsură, cum că se poate ieși din ea, pe alocuri, păstrând ritmul)! Doar că mi-am amintit (și) de situații în care unii au fost atenționați în ce privește ieșirea din măsură, deși aveau ritmul bun. Așa că eram cam în dubiu. O să mă gândesc ce variantă las, în final.

Oricum, eu nu mă descurajez, ținând cont că văd aproape zilnic pe site (și) alte poezii cu ruperi de ritm, deși unele dintre ele trec neobservate pe sub furcile caudine. :-)

În ce privește "mijlocul", nu-mi fac deloc probleme! E cel mai bun loc care poate exista, mai bine decât primul sau ultimul. Ultimul pe listă e de plâns, iar primul va fi întotdeauna urât sau invidiat de ceilalți, mai puțin norocoși. Oricum, nu toți pot lua medalia de aur, nu? :-) Dacă cei care au inventat avionul s-ar fi descurajat la fiecare trântă sau eșec pe care l-au avut sau ori de câte ori ceilalți au râs de ei, noi nu am mai fi zburat astăzi! Dar așa, ei au rămas cu succesul, iar ceilalți "binevoitori", cu râsul! :-) Stimă,

[Sofia Sincă]

Se poate scoate de, Absențe la viață, în practici doar truisme. 13 silabe merg. O poezie clasică nu este o formă de cozonac. Pentru a pica bine ritmul poți depăși 1-2 silabe. Nu mai mult și să faci toată strofa așa. Sau toată poezia.

Oricum ăsta era doar un vers, la tine trebuie corectate multe versuri pentru ritm. Este un vag exemplu.

Fii dură Camelia! Fii cât poți tu de dură, că tot pe la mijloc te vei afla, deoarece firea ta își este calmă, blândă... :))