Nu am cuvinte...

[Camelia Ardelean]

Nu am cuvinte astăzi să descriu

În amănunt, ce simte un mort-viu,

Câte zăpezi în suflet i s-au strâns,

Sau avalanșe de tăceri și plâns,

 

Câte arome de necunoscut,

Pe geana sorții i s-au așternut,

Ce reverii la Iad l-au condamnat

Și-n întuneric l-au abandonat,

 

Cum s-a dezis de-un conținut abstract,

Când cu destinul a semnat contract,

Și, pendulând cu rânjet de bufon,

S-a rătăcit, stupid, în abandon,

 

Iar într-o viață, jalnic i s-au scurs

Clipe vetuste, demne de recurs,

Febrile ore-n remușcări târzii,

Aleatoriile bucurii,

 

Cum l-a scăldat un vânt elegiac

Cu izul sumbru, dionisiac...

Nu am cuvinte astăzi să-i descriu

Dezamăgirea-n versuri, dar subscriu.

[Camelia Ardelean]

Doamna Iris Marinov, mulțumesc mult de popas și rezonanță! Sufletele apropiate se simt, uneori nici nu au nevoie de prea multe cuvinte. Mulțumesc de promovare! Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Domnule Burdușa, drag popasul dvs.! Mă bucur de rezonanță! Mulțumesc de semnul lăsat!

[Camelia Ardelean]

:-)) La ce subscrieți, domnule Bolache? Nu-mi spuneți, bănuiesc! :-) Drag,

[bolache alexandru]

Dar subscriu...

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, înseamnă că eu aș putea fi un "Demonstene Botez" feminin! :-) Glumeam!! Stați liniștit, am prins ideea! Mai rămâne "doar" să o pun în practică! Mulțumesc de popas! Drag,

[Camelia Ardelean]

Nelu Preda, mulțumesc de popas și semn! Așa e, unde-s doi, puterea crește! :-)

[Ion Lazăr da Coza]

Demostene Botez a fost un poet elegiac, însă contemporanii lui ni-l descriu pe omul D.B. jovial, expansiv...

O poetă americancă a scris toată viața poezie extrem de erotică, însă a murit virgină.

Camelia, ce trebuie să învățăm de aici? Artistul nu trebuie să imite natura, ci s-o esențializeze!

da Coza

[Nelu Preda]

Mie îmi place Camelia, așa că suntem măcar doi!

[Camelia Ardelean]

Doamna Câmpeanu, doamna Sofy: eu nu încercam deloc să-mi explic poezia, ci doar să spun ceea ce am simțit atunci când am scris-o, la fel cum și dvs. mi-ați spus ce ați simțit (sau nu) atunci când ați citit-o! Probabil că nu am avut suficientă încărcătură emoțională la acel moment, asta e! Nu ai cum să scrii altfel decât simți. Posibil ca peste o lună, peste un an etc., să simt cu totul altfel, vizavi de acest subiect. Eu nu am cum să știu dinainte ce simte cititorul, pentru că fiecare simte în felul lui. Dar v-am înțeles foarte bine punctul de vedere. Stimă,

[Sofia Sincă]

În explicații ești foarte clară, bună, Camelia, mai puțin în versuri.Poezia nu se explică niciodată de către autor. Nu ne interesează nici muza, nici momentul tău de inspirație. Noi cititorii trebuie să simțim prin versuri ce ai dorit, nu prin explicațiile din subsolul poeziei.

Poezia s-a dorit elegiacă? Atunci nu aduni versuri afrodisiace, dionisiace. Știi ce pare aici? Un discurs, o versificație de Clipe vetuste, descrise la fel.

Apoi acest vers, Nu am cuvinte astăzi să-i descriu, nu are ce căuta într-o poezie. Când nu ai cuvinte stai pe margine. Nu scrii! Și nu ne anunți și pe noi.

Sofy