mai uşor de suportat

[Laurenţiu Belizan]

se făcea că luna îşi croia lumina prin apă

nu exista un cuvânt pentru timp

era doar un sentiment al curgerii line şi negre

mersul pe crusta lavei fierbinţi

până te desprindeai de trup

cuvintele dormeau printre bozoni şi fermioni la marginea lumii

nu avea nevoie de ele

pentru că mintea lui cuprindea totul

şi nu trebuia să descrie cuiva ceva-orice

nici măcar dureroasa incertitudine strecurată în genomul nostru de azi

şi de mâine până în vecii-vecilor

mă trezesc lac de sudoare

trebuie să aduc visul aici

între bibliotecă televizor router şi pc

imaginile estompate vânturate între pereţii albi

să găsesc cuvintele potrivite

lucrurile să devină  mai plauzibile tangibile

     ─  cum rămâne cu Shakespeare chiar nu are importanţă cum se numeşte trandafirul?  tu ai fi putut purta  orice nume? nu cred asta

     ─  nu crezi decât în bătăile inimii tale / îmi spui privind tavanul  ca o capelă sixtină / ţi-am ascultat-o  multe nopţi  / e o aritmie identică  poemelor tale

     ─  asta înseamnă că nu mai trebuie să merg la cardiolog  / doar să scriu în altă tonalitate şi inima se vindecă de la sine /  dar nu-mi  doresc  asta / lipsa desăvârşirii are farmecul  ei /  haide mai bine să ne uităm  pe fereastră /  inima mea trebuie să bată neregulat  /  strada este dreaptă  blocurile perpendiculare / oamenii au uitat să se plimbe / parcă mărşăluiesc  / ceva trebuie să rupă atmosfera asta orwelliană  / o visare cu ochii deschişi  chiar mai puţin  / gânduri  lăsate în voia vântului

      ─  saudade!

se făcea că oraşul intrase într-o gelatină strălucitoare

 muzica lui Zappa se auzea de peste tot

clădirile erau boxe trepidând

vecinul meu cu blugii tăiaţi şi piercing îmi spusese că o fantomă ieşise din cimitir

şi îi acordase lui Frank chitara

trebuia să ies să lucrez la arhitectura inimii

răul este atât de rafinat

cuvintele descriu lumea din ce în ce mai bine

într-o zi se vor surpa

tu vei rămâne femeia mea de bronz în culori pastelate

ca să arăţi adevărata lucrare a iubirii

[Valeria Merca]

Admiratie!

[Ion Lazăr da Coza]

Regal!

da Coza

[Laurenţiu Belizan]

D-nă Sofia, părerea dvs. este importantă pentru mine. O să mă gândesc asupra acelui vers.

 Gina, e posibil ca femeia de bronz să mă fi modelat, nu eu pe ea...Apreciez analiza ta, centrată pe simbolurile poemului.

Silvia, mulţumesc pentru semnul de lectură.

[talpos silvia]

Un poem în forță, totuși păstrând puritatea iubirii.

Am citit cu deosebită plăcere!

[gina zaharia]

Ai modelat femeia ta de bronz după un tipar angelic. Poate de aceea oamenii au uitat să se plimbe. Cum? Încă mai ești acolo, cu Frank? Adevărat, vecii-vecilor e un fleac. Și-apoi, cine nu ar dori să păstreze o inimă unicat al cărui puls înseamnă adevărata lucrare a iubirii? Tu ai făcut-o, poete/prietene!

Prețuirea dintotdeauna!

[Sofia Sincă]

Visul de a genera o altfel de lume după gustul poetului, în care să domine doar culori pastelate așa cum dictează inima.

Imaginile create sunt fascinante, configurațiile visate au un farmec misterios. Apoi romantismul se întrece cu postmodernismul, prezentul cu ficțiunea fantastică, formând un tot, plăcut.

lucrurile să devină  mai plauzibile tangibile - nu ar fi mai bine, lucrurile să devină  mai plauzibil tangibile?

Am citit și am admirat un poem deosebit, cu substanță și lirism.

Sofy