Fierăstrăul cu dinţii de zile şi nopţi

Taie oasele viselor la vii şi la morţi,

La mine vine cu partea nedinţată

Şi pe furiş se-ntoarce, şi aşteaptă.

mă uit ca după un lucru pe înţelesul tuturor

negura lumii se cocoaţă pe ziuă pe cetini

pe umerii mei nedezmorţiţi fără să mă bazez

pe vreo egalitate cu gerul întocmit în grabă

pe coala sfârşitului de an mă simt la limita

superioară a singurătăţii căreia nu-i disting

ochii sunt în disjuncţie cu ceaţa îmi ridică

igluuri împrejur nu recunosc niciunul pentru

inima mea vulpea dă târcoale chiar pe locul

în care s-ar putea face dragoste la…

Gândindu-mă la tine în seri fără ninsoare

cream imaginar o lume doar a noastră,

livezi cu fluturi albi ce învăţau să zboare

purtau pe ramuri cerul cu mantia albastră.

Nu deranja nici frigul sosit din întâmplare

eram un rug aprins de doruri şi nevoi,

simţeam pe umeri clipa ca semnul de mirare

în umbra unei lacrimi, din ochii trişti şi goi.

Mutam aievea zarea cu palma tremurândă

să văd dacă-n livezi…

neîncăpător

aerul îşi desăvârşeşte vremelniciile

păsări desenate pe epiderma frigului

vor ciuguli iarăşi

din armonia sângelui meu

voi trece dincolo de vămile uitării

ca un suflet rătăcit de trup

şi parcă sunt prea multe anotimpuri

parcă prea puţine

de peste oceane de nesomn

culori istovite

se tot rup de lumile nevăzute

tăcerea răsună

îmi arată

nedesluşirea privită dinăuntrul silabei

gând peste gând…

cu forme perfecte

o sã torn inima într-un cub

sã fie de sticlã

cristalul e prea sofisticat

şi oricum nu o folosesc la şampanie

beau doar amar



şi lumea

da

toatã lumea

sã fie logicã

sã nu mã pot ascunde

nici în spaţii punctate

nici în golul fãrã leac dintre douã puncte

acolo unde nici o dreaptã nu va fi razã

niciunui cer

umil

precum o diagonalã…

pentru tăcerea macilor 

nu pot învinovăţi bobul de  grâu 

care mi-a încolţit sub piele 

nici oamenii de zăpadă

nu pot fi vinovaţi că au aţipit

între  două staţii de tramvai

pentru licuricii care stau în beznă

uneori victime alteori călăi  

ale propriilor gânduri

am căutat corabia  

dincolo de oceanul de lacrimi

şi i-am  aşezat  pe catarg

locul din care Noe îi  va învăţa zborul

pentru…

Şi m-am dus şi nu m-am dus

Ca o umbră peste sat,…

neexistând

în zâmbetul memoriei

căutând 

viața și-a pierdut pașii

în sufletul cuvintelor

mângâind

tăcerea nu știe

să își ia la revedere

poveștii i se închid pleoapele peste umerii tăi

înnegurați de povara ultimului dor plângând



ți-am lăsat mâinile amintire la marginea gândului

înveșmântate în mângâieri



căzute pe țărmul ultimului apus

luminează două lacrimi

râd de durere…

știu

dar prea m-aș întinde

la vorbă

de unde Moțăilă

făcut-a…

știi

moartea închiriată pe care o purtăm în zgardă…

Nu judeca greşit această iarnă

tristeţea ei stă-n lipsa de ninsori,

când şoapte-n valuri se răstoarnă

şi stelele suspină printre flori.

Sunt ghiocei aduşi să ne vestească

de mugurii iubirii sub pământ

şi-n rădăcina altei vieţi să crească,

o rară frumuseţe prin cuvânt.

E-o gingăşie albă-n zile fără soare

un semn al împlinirii unui vis,

când umbrele par stele căzătoare

şi fulgii nu sosesc cum au…

În telefonul meu şi-a facut cuib tăcerea 
vocea care imi disloca singurătatea 
m-a uitat in repetate rânduri 
E timpul să-mi formez alt număr 
departe de cunoaşterea ei 
Îmi voi străbate dezamăgirea la pas 
drumul se-aşterne alb ca un omăt târziu 
pe rana unui soldat al durerii 
nicio cangrenă nu va mai ţipa singură în noapte

Plângeam cu cenuşă străinul din stele,

Din praful secundei creşteau imortele,…

Coasa lunii face potecă printre nuferi,

Zâmbetul meu te face să suferi,…

FÂNTÂNA CU OCHI DIN RĂSCRUCE 

 Lisiei -…

Eu sunt la fel, iubito,-n acest an

am pus doar visurile l-a-mplinit,

dorind să aflu câte-au fost în van

şi câte dintre ele m-au rănit.

În rest e-o dimineaţă foarte rece

se-anunţă ceaţă-n zonele de jos,

tu dormi când visul te petrece

prin gingăşii de suflet luminos.

Cu mine somnul s-a lăsat învins

este târziu să picure pe pleoape,

un răsărit din ceruri s-a desprins

şi a căzut de geană mai aproape.

Eu…

Ne-a  cam luat pe toţi în balon

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

....3

       2

          1

             0

cineva fericit

(sau poate nu)

iubit

(sau poate nu)

numără sonor

implacabil şi ireversibil

secundele unui sfârşit de-nceput

artificii

şampanie

euforie goală

de la etajul 1000 al minţii tale

totul pare mic

mai jos

mult mai jos

respirările curg la fel

(poate…

Se umblă cu uratul, bădie ieşi afară,

Vin îngerii în cete lumină să-ţi aducă

Deschide-le portiţa ca-n vremi de-odinioară

Şi spune-le poveşti pe prispă, la bojdeucă.

Răsună valea toată de zurgălăi şi bice, 

Căpriţe şi căiuţi au împânzit Ţicăul, 

Jienii şi ursarii au început să strige

Cu datini din străbuni vin să alunge răul.

Sosit-au urători tocmai din dealul Bucium, 

Stau în cerdacul casei, trăistuţele li-s…