Cărăușie

[Ion Lazăr da Coza]

știu

dar prea m-aș întinde

la vorbă

de unde Moțăilă

făcut-a rost

(voia să se ajungă faraonul!)

de căruță cu boi

boi bourei

în coadă codălbei

în frunte țintăței

mânați măi de prăvălitoare nevoi

îl lua lumea la câte-o chirie însă așa

mai în dunga frunzei că

șubrezel îi era faetonul și

de-ar fi avut Ra

un astfel de atelaj o ducea tot

din eclipsă în eclipsă

nici boii nu erau ca-n plugușor

și știa asta că-i zise lui Gașpir a’ lu’ Momârță

gata

când văzuse tronul căruței cu păpușoi

pe jumătate plin

păi bine mă ne plimbăm

în gol cu șaptezeci de lei cursa?

o țută di lei drumu’ ne-am ’țăleț

fie și optzeci da’ trebuie să mai pun ce dracu

puni-puni

ajunse tronul la trei sferturi

mai pun

puni-puni

razant se făcu tronul

mai pun

puni-puni

cu vârf se făcu tronul…

la primul hop

ca o mumie egipteană

(că tot vorbirăm despre zeul Ra)

căruța se dezmembră în cele patru

puncte cardinale

inocent

Moțăilă ridică din umeri:

– Io am țpuț puni-puni da’ tu di țe-a’ puț?

                                din ciclul „La Ghizunie”

[gina zaharia]

Moțăilă, dragul de el...:))

Și de tine!:)

[Lavinia Elena Niculicea]

Am citit cu plăcere, Da Coza...  Ai un stil inconfundabil!

[Ion Lazăr da Coza]

Într-adevăr, scumpă Viorica, ludicul e pregnant în scrierile din ciclul „La Ghizunie”

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Silvia, am căutat să prind acel trecut în pioneze. Că or fi cam ruginite...

Drag,

[talpos silvia]

Un trecut reactualizat .

Admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, zeului Ra îi dădea mâna să zâmbească - avea căruța bună! :)

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, ce e val...

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Angelina, cititorii au fost drăguți și-au tot spus: Puni-puni... Dar eu de ce am pus?!

[Ion Lazăr da Coza]

Savuros, Dorina, dar mai puteam să pun...

[Ion Lazăr da Coza]

Proiectul e pe sfârșite, dar îl găsești în stânga, dragă Maria.