Treceam întâmplător
pe lângă o bancă de răvaşe,
am cumpărat la preţul bursei,
de toţi banii,
scrisori virgine
cu litere aldine,
direct pe suflet.
Citeam,
iar tu
treceai întâmplător…
Atunci
m-am îmbătat
de tine.

Îmi spun că încă nu te-ai trezit.

Cuvintele stau în ibricul albastru.

Îți pun două cești. 

Ninge de câteva eternități.

Bach curge printre cărămizi.

Am dat zăpada de pe inima ta.

Atât cât am putut.

Sunt treaz iubito.

Prea treaz să nu îmi pese.

Fericirea ta nu-i la mine.

Am cautat-o în fiecare noapte.

După ce ai adormit.

Cu visurile pe pieptul meu.

Nu ți-am spus.

Nici nu o voi face.

Cafeaua are gust de…

hai, lolita, hai la piață,

ninge, fire-ar, cu mătreață,

cu năzbâtii de sezon,

hai să căutăm șampon!...

hai, lolita, hai că-i frig,

hai la găuri de covrig,

hai că scade entropia

și ne-ngheață…

În trupul meu, ninsorile-şi fac haltă

Şi-n suflet urlă haitele de lupi,

Un rest de zbor sub pleoape îmi tresaltă.

(Ca un Vezuviu, timpule, erupi!)

În trupul meu suspină Persefone –

Jumate iad şi jumătate rai:

Sub epidermă-ngheaţă anemone,

Prin neuroni – seminţe de acai.

În trupul meu mai sfredeleşte-o iarnă,

Zvâcnind în piept cu aripi străvezii;

Cuvinte-ating eterul prin lucarnă,

Culeg avid din…

nu știam

până să-ți scuturi părul 

cât de văduvit era cerul nopții

de stele

[Gândul îmi escaladează fereastra]

Gândul îmi escaladează fereastra

Precum Sisif și-a lui stâncă-n Infern

Dar tu nu ești din povestea aceasta

Deși... e iarnă și fulgii se cern.…

Prin iarna care curge violet
Pornesc în grabă după un sonet,
Lăsat stingher la umbra unui tei
Când cerul se-oglindea în ochii mei.

În toamnă l-am văzut, știu negreșit,
Stătea-ntre frunze roșii tolănit,
Mă aștepta să împărțim la doi
Comoara strânsă-n floarea de trifoi.

Îmi pun speranță-n luna lui april
Când va redeveni sfios copil
Și primeniți, după ninsori și ploi,
Ne vom muta la țară… amândoi.

Deschizând pleoapele

clipelor,

zăresc pe retină

diminețile netrăite.

Printr-un ciob,

de trăiri cromatice,

strălucește speranța...

Adună-mi în corola…

sub această ploaie măruntă

ți se va părea cândva marea

un fel de cer cu alte făgașuri împlinite

năvalnic și nebun îi voi cere și eu

vântului să sufle în pânze

să nu văd că fugi ademenită în zări…

                                                             „Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândește”

                                                                                                C. Brâncuși

din iubire a sculptat pentru tine țară

în piatră în bronz și în lemn…

Au început poeții să se joace

Cu flăcări de hârtie. Parc-ar vrea,

Să-nvețe nemurirea cum se face 

O casă de cuvinte pe o stea. 



Se scutură peste văzduh tăcere,

Dar tu primește-i, Doamne, cu alai, 

Dă-le cerneală dintr-un strop de miere

Și masa lor în colțul Tău de Rai.



(Marilor valori literare care ne-au părăsit în acest început de an: Emil Brumaru, Petre…

Mă priveai albastru.
Cădeam în transă,
intram în lumea ta albastră.
Gânduri, trăiri
îşi rigidizau starea…
De undeva,
cântecul unui suspin îmi încălzea
venele preaalbastre.
Regal,
ace fine de ger se insinuau,
dar tocmai îmi aplicasei
un sărut albastru,
înroşindu-mi obrajii…
Albastrul tău din albul de prinţesă,
Albul din tot.

și se alege diamantul dintre pietre și tunete vor veni de peste tot

punctele cardinale se vor ascunde într-un cadran otrăvit

iar noaptea va fi un ceasornicar orb

care va mânui arcul cu precizia unei flori de cerneală pe paleta răsăritului

să-i facem loc și să-i dăm pace

în crezul lui am închis tolbe de lumină

și femeia care nu mai contenea a duce dorul fântânilor

în calea mieilor

dincolo de țurțurii îngropați în oglinzi

lângă o…

De se va spune totul, fără cuvinte reci,

Iubirii i-ar ajunge imensele poteci

Pe care să ne poarte departe şi de noi

Când provocarea este o seamă de nevoi.

Cum se ascunde vina în zilele de ieri,

Depinde de dovada grăbitelor păreri -

Şi lumea e mai mică şi-i valul însemnat,

Când este prea aproape dorinţa de păcat.

De este dat trădării să spulbere un mal

De pură frumuseţe, cu pofta unui val -

Frenetică…

să-ți spun că e târziu

și ninge prin serai

cu nostalgii de iarnă, ciudate, transalpine,

că n-aș mai vrea să plec

tușind a crivăț,

vai,

că toată iarna asta

s-a-nchis în…

Eram prea mici, gândeam prea mult

și nu știam atunci ce e cu noi,

spuneam prea des că nu te-ascult

în scurgerea tăcerilor sub ploi.

Furam din vis în nopți pierdute

fiindu-mi dor, fiindu-mi teamă

de sentimente vechi și cunoscute,

tablouri ruginite prinse-n ramă.

Și te iubeam ca-n anii de liceu,

eram colegi în banca cea mai mică,

vroiam să știi c-am regretat mereu

emoția de care mi-a fost frică.

Eram…

Și vino, iubire, din noapte spre zori,

Să-mi țeși doi luceferi pe-o haină de flori.

La piept să-mi pui munții. Pe ei o să-mi duc,

Și lebăda oarbă și glasul de cuc.

Să nu uiți, iubire, să-mi coși buzunare,

Prin ele să treacă vreo două izvoare;

Cu dor să ne-adape, iar altul să cheme

O turmă să pască pe-un rai de poeme.

De-o fi să mă pierd într-o pace străină,

Tu vino, iubire, și ia-mă de mână,

Și spune-mi…