Privesc

[Trandafirul]

Eram prea mici, gândeam prea mult
și nu știam atunci ce e cu noi,
spuneam prea des că nu te-ascult
în scurgerea tăcerilor sub ploi.

Furam din vis în nopți pierdute
fiindu-mi dor, fiindu-mi teamă
de sentimente vechi și cunoscute,
tablouri ruginite prinse-n ramă.

Și te iubeam ca-n anii de liceu,
eram colegi în banca cea mai mică,
vroiam să știi c-am regretat mereu
emoția de care mi-a fost frică.

Eram prea mici când ne-am jurat
să facem facultate împreună
și nu știu cum s-a transformat
dorința noastră-n aprigă furtună.

Privesc cum toate sunt doar scrum
și-ncerc să-mi amintesc de amândoi,
frumoase chipuri care nu știu cum
n-au reușit să-mpartă visele la doi.

[Vasilisia Lazăr]

Un fel de romanță...

[Ion Lazăr da Coza]

vroiam > voiam 

Versuri de album familial.

da Coza

[Valeria Merca]

O întoarcere în timp redată modest din punct de vedere stilistic.

Dar am citit cu plăcere

[Trandafirul]

 Sofi, mulțumesc pentru trecere și semn!

[Sofia Sincă]

Poveste a unui episod din viață... pe versuri. Însă împiedicată pe ici pe colo la ritm.

Semnul meu,

Sofi