simplicisima iernii

[nicolae vaduva]

să-ți spun că e târziu

și ninge prin serai

cu nostalgii de iarnă, ciudate, transalpine,

că n-aș mai vrea să plec

tușind a crivăț,

vai,

că toată iarna asta

s-a-nchis în zepeline?...

 

să-ți spun că viața-i,

poate,

un pic mai romanțată

când vremea se îmbracă în haine de cristal,

că din reflex un cântec

în gură mi se zbate

și că-mi urzesc un solo

de verde mineral?...

 

să-ți spun că scriu cu stânga

al dracului de bine,

că sunt parșiv ca frigul

ce curge pe crevasă,

că ritmu-mi poartă-n sânge

globule bizantine

și-aș vrea să mai rămân

să văd că râzi și-ți pasă?...

 

mi-ar trebui o mie

de ierni

și încă mii,

dar lasă, nu-ți mai spun,

că-ți este cald

și știi...

[Vasilisia Lazăr]

Chiar și cu stânga scrieți al dracului de bine!

Admirație!

[Crinu Sorin Leşe]

Extrem de frumoasă! Are miezul rotund! Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Și mână fotoliul spre sobă...

da Coza

[Laura H.]

Poezie extrem de sugestivă, îmi place foarte mult. Felicitări, domnule Văduva.

În egală măsură, îmi place și comentariul Mihaelei Suciu, care sintetizează foarte bine conținutul poeziei. Eu aș da un like și acestui comentariu, de aceea rog administratorii site-ului să ne ofere, dacă este posibil, această posibilitate de a aprecia nu doar creațiile autorilor, ci și comentariile care merită să fie evidențiate. E o sugestie de nou an...

[Mihaela Suciu]

,,Tuşind a crivăț" - aici, se surprind simptomele virozei mele. :)

De obicei, de la tuse, te dor muşchii de sub torace, dar anul acesta, parcă îmi înțepa pielea frigul cu mii de ace.

Acum, ştiu de la ce mi s-a tras. :)

Vă rog, domnule Văduva, stați în serai, la căldură, mai pică o cadână, poate misss... Aysun (pun o vorbă când o sun) să nu mai tuşiți fiindcă pe mine mă doare. Vedeți că-mi pasă, nu? :)

[Mihaela Suciu]

Simplicisima în complexitatea ei!

Acest monolog, ca exprimare despre sine, face ca cel care citeşte să simtă că i se adresează, e un procedeu puțin utilizat de autori, mai ales atunci când se vorbeşte despre sine în mod autoironic (în acest caz sunt cele trei întrebări dispuse în trei strofe) fiindcă există tendința ca cel care citeşte să imprime irealul pe realitate şi să ia totul aşa cum e scris.

În mod subtil fiecare vers transmite: locul, anotimpul, starea şi iubirea. Ultima strofă m-a convins de modestia ce vă caracterizează, domnule Văduva, vă plasați la un nivel inferior de înțelegere față de cititor când spuneți că v-ar trebui ,,o mie de ierni şi încă mii, dar lasă nu-ți mai spun, că-mi este cald şi ştii..."

Aprecieri pentru poezie şi faptul că ne dați o stare de bine! Eu am răbdare să-mi mai spuneți... mii de ani. :))

Fiindcă sunteți în iarna asta închisă-n zepeline (voit sau nu, de d-voastră, începutul cuvântului ,,zepeline" e o asociere cu ,,zăpadă") şi fiindcă în interiorul zepelinului, gazul are o temperatură mai ridicată, era logic să vă fie cald. :)

Îmi faceți o mare bucurie când postați, dar asta ştiți.

Sofi: ce frumoasă zicere!...

[Valeria Merca]

Superb! 

Cu marea plăcere a lecturii

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Am citit epistola. :)

[Sofia Sincă]

Simțăminte expuse epistolar, pe apartenența cristalelor iernatice, înghețate. Ca și sentimentele ce urmează un alt ciclu al vieții, recunoscându-și angoasele.

Ritmul este unul plăcut, muzical, fluturând prin iernile lui, dar îl ajută și rima, porționată, parcă cu zgârcenie, tot la al patrulea vers.

Mi-a plăcut mult!

Sofi