ERUPŢII  DE  DRAGOSTE

Seducţiile neconsumate ale materiei bifează

fărâme de înţelesuri sterile

minuni în declin

trecerea oarbă printre universuri

existenţe ce mi-au explodat în palme declanşează

orgasmele unor…

Căutând

o fărâmă de împăcare

cu sine,

chinuit de emoţii amplificate

de cuvintele ce rezonau în memorie:

„vei rătăci veşnic între două lumi”,

prefera să se audă vorbind

în momentele de tăcere.

Din bulbi de zori amestecaţi cu ceară

Redăm botezul serilor de vară,

Trăim în semicerc, pe flori de lună,

Ca două clipe-n coajă de alună.…

M-am revărsat

ca dintr-un fund de mare,

te-ai revărsat

ca dintr-un necuprins,

două-ntâmplări

încrucișate în mirarea

unui sărut, mereu același

însă mereu de la-nceput.

Ca două curgeri

de materii fine

scăldate în cuprinsul celuilalt,

întretăiate

de puterea curgerii, în sine,

dar fără opțiunea

ruperii din sensul dat.

Suntem aceiași

aparținem zilei noastre,

mă vei cuprinde

blând și repetat.

Eu fericirea…

Iubito, prin gara tăcerilor noastre

Cu trenuri grăbite ce greu s-au oprit,

Sunt multe peroane cu lacrimi albastre

Și bănci luminate de vis ne-mplinit.



Vagoane răzlețe prin zâmbet târziu

Pe șine de gânduri se pierd în zadar,

Și toate prin gară, au glasul pustiu

Când trecem prin vise sălbatic și rar.



Străini lângă trenuri mereu călătoare

Ne strângem de mână ca două minuni,

Și n-avem bilet spre capăt de zare …

Aripă de dor

Coborând uşor,

De la cer cu stele

În visele mele.

Cald şi trist fior

Cu el mă-nfăşor,

Aspru legământ

Până la pământ;

Ca o pânză deasă…

Vino cu mine

să schimbăm “carul mare”

cu altceva…

îmi amintesc de steaua

arătată de bunicu

sus, sus,

pe un alt cer…

am râs

ca de o snoavă

ce ne-o spunea bunica

demult, demult…

în lacrima căzută pe covor

am revăzut

caierul de lână

şi fusul…

Vino cu mine

să schimbăm lumea

cu “amintiri din copilărie”

frânturi de stele

şi…

cu ce-a mai rămas

( de-a mai rămas ceva)…

Noapte de toamnă nu vreau să rămâi

Să-mi plângi fericirea iubirii dintâi

Eşti rece şi bântui cu ploi şi furtuni

Şi-n suflet buchete de lacrimi aduni.…

Când îmbrăcam frumoasa-mi ie,

am dat de vechea-mi poezie;

căci am păstrat-o ca pe-un crez

visez acum, iar?nu visez?

Cuvinte scrise cu sfială,

aşa, ca-n prima zi de şcoală,

ce-au dispărut ca într-o vrajă...

s-au aciuat în suflet, strajă.

Ce-mi place azi să le privesc

şi uneori chiar mă hrănesc

din seva lor... şi le-aş ruga

să-mi lase verbe-a conjuga.

Cu ele vreau să mă alint,

cu ele vreau să…

daţi timpului timp

daţi cenuşa trăirilor grele

la o parte

nu o legaţi…

Când muşcă insomnia ,din codrul meu de noapte

Sub pleoapele închise,tu iarăşi îmi apari,

Cu ochii tăi asemeni unor castane coapte

Şi coapsele zidite, de nouă meşteri mari.

Şi te rechem zadarnic în clipe noctambule

Dar iată, zori de ziuă, te-ndeamnă ca să pleci,

Rămâi întemniţată , la mine în globule,…

atins-am cerul  iernii cu paşii tăi

îngerii pictau cu stele

ferestrele îngheţate

ale unei inimi de piatră

 la lumina sfeşnicului

aprins  de trei scântei într-o mantră

urcam scări

  zidite de sfinţi într-o…

IATĂ-MĂ

 ca să urc scăriţa în urechea luminii

am acceptat între fălcile dragonului de pământ

să fiu mestecat

rugurile deschise varieteu de scrumiri

pe la toate răscrucile mele alchimizează…

Să poţi fi martorul „Piramidelor ce-şi plâng singurătatea”- este nevoie de un

„miracol”… şi anume – acela ca „cineva” să te arunce în vâltoarea vieţii…

Şi, odată aruncat în lume, ţipătul tău ar trebui să fie „clopotul de vecernie”

pentru cei apropiaţi care nu vor avea privilegiul să te vadă plecând…

Dar să urmărim în tăcere linia destinului…

Zilele curgeau leneş devenind - timp fără ţărmuri - aşternându-se promiţătoare

una după alta

Amintirile,…

iubirea noastră-i un delir albastru

de trupuri

ondulându-se ca valul,

de nopţi destrămate de ploi, de potop,

pline de ruguri fierbinţi

şi îngeri fără aripi

nopţi pline de otrava ta

şiroindu-mi în vene, în amintiri,

în viitor

plâns fără plâns pentru grădinile

de dincolo de mare

prin care n-am trecut

pentru frunzele care cad

cum cad cuvinte moarte pe ruine

umbra lor continuă să se-nfăşoare ca…

treci prin nisipul fierbinte

cu picioarele goale

cuvinte răstignite pe tălpi

se topesc printre pietre încinse

ce tare dor talerele balanţei

sub greutatea tăcerii...

vraj(b)a clipei ucise de temeri

ascunsă în ochiul somnului

pe jumătate deschis

zvâcnire retardată

a vremii

a vremurilor

într-o veche cetate

ziduri sparte

iluzorii sintagme

contururi bizare de…

Într-un

moment

de înflăcărare,

se bucura

de lumina lui

în clipele de singurătate…

Începuse ploaia într-un lan de vrăbii,

tata nu mai reușea să cosească fânul pe lună

mă rugam să se scuture toate neîmplinirile odată cu încărunțirile profetului

care-și…

Și-apoi, ce-mi pasă

dacă cerșetorul de lângă zidul magazinului de antichități

a recunoscut sau nu acele ceasornicului

în dimineața în care se așezase, neinvitat, la…