CTITORIE

[Ionel Mony Constantin]

Când muşcă insomnia ,din codrul meu de noapte
Sub pleoapele închise,tu iarăşi îmi apari,
Cu ochii tăi asemeni unor castane coapte
Şi coapsele zidite, de nouă meşteri mari.

 

Şi te rechem zadarnic în clipe noctambule
Dar iată, zori de ziuă, te-ndeamnă ca să pleci,
Rămâi întemniţată , la mine în globule,
O Ană, a lui Manole , de secol douăzeci

[Vasilisia Lazăr]

Frumoasă poezie!

Cu ochii tăi asemeni unor castane coapte

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc  tuturor celor care au comentat versurile mele

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

„Cu ochii tăi asemeni unor castane coapte   Frumos!

Şi coapsele zidite, de nouă meşteri mari.”

Pe mine  expresia „nouă meșteri mari” m-a trimis instantaneu la  Ana, pe care mi-a făcut plăcere să o reîntâlnesc într-o ipostază  contemporană în strofa următoare: „Rămâi întemniţată , la mine în globule,
O Ană, a lui Manole , de secol douăzeci”,

Semn de lectură, teo cabel

[Ion Lazăr da Coza]

...Dar iată, zori de ziuă, te-ndeamnă ca să pleci.

Mi te rechem zadarnic în clipe noctambule -

A lui Manole, Ană, de secol douăzeci,

Rămâi întemniţată, la mine în globule.

Dacă ar fi să plătesc materialul clientului...

Poezia încântă, oricum.

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

  Precizari:

Poezia a  fost scrisă intr-o prima varianta in ultimul deceniu al secXX/ doamna Sofy

Referitor la versul comentat de dl Ionac varianta aleasa de mine " noua mesteri mari" a fost generată de referirea implicita la balada mesterului Manole

[Sofia Sincă]

Frumos, melancolic... versuri de iubire ce ne trimit la mitul lui Manole.

Dar oare mai există Ana secolului XX? Şi încă n-aţi zis XXI...

Am citit cu plăcere, Sofy!