încotro?

[Georgeta Resteman]

 

treci prin nisipul fierbinte

cu picioarele goale

cuvinte răstignite pe tălpi

se topesc printre pietre încinse

ce tare dor talerele balanţei

sub greutatea tăcerii...

 

vraj(b)a clipei ucise de temeri

ascunsă în ochiul somnului

pe jumătate deschis

zvâcnire retardată

a vremii

a vremurilor

 

într-o veche cetate

ziduri sparte

iluzorii sintagme

contururi bizare de rostuiri

pe retina abisală a timpului

urme de treceri

 

încotro?

 

Limassol, Cipru

19 august 2012

[Vasilisia Lazăr]

Plăcută poezie.

[Sofia Sincă]

Georgeta dar versul alb se scrie mult mai uşor şi tu ai reuşit. Eu nu ţi-am citit poezia doar întâmplător, pe ici pe colo, până acum. Nici nu mi-am dat seama că acum începi să scrii vers alb. O faci chiar foarte bine. Şi dacă o mai sclinteşti, nu se întâmplă nimic, se poate remedia. Totul este perfectibil. Şi apoi fiecare poet are poezii şi clasice şi cu vers alb. Era cazul şi la tine...

[Ion Lazăr da Coza]

Şi peisajul şi trăirile sunt exotice în acest poem.

da Coza

[Georgeta Resteman]

Sofy, draga mea, dragă, versuri de acest gen nu am mai scris, după cum cred că ţi-ai dat seama, versul cu rimă mi-a fost şi mi-a rămas marea dragoste. Nici eu nu ştiu cum am început să scriu, probabil că ceea ce trăiesc aici, şi, crede-mă, nu e uşor, a deschis o cale şi spre acest gen liric. Mă bucur dacă şi reuşesc, ştiu că nu întotdeauna "îmi iese", dar perseverez. Mulţumesc mult pentru încurajările tale sincere. Îmbrăţişari de departe, cu drag!

[Sofia Sincă]

În primul rând vreau să-ţi sun că-mi place foarte mult alcătuirea poemului, vraja ce se ascunde după aceste nisipuri şi stânci încinse. Pentru mine sunt exotice ca imagine. Apoi ca şi trăiri ale sufletului, amintiri în cetatea veche ale inimii sunt incendiare. Simt ceea ce simţi şi tu, Georgeta, ştii să faci să vibreze inima cititorului odată cu a ta.

Cu preţuire, Sofy!