Eşti viata mea, eşti singura-mplinire

mă las ucis de săbii fără teci,

presar cărări pe trepte de iubire

să văd din care şoaptă ai să pleci.

Sunt un străin ce te-a-ntâlnit pe tine

când asfinţitul se-aşternea pe flori,

se scuturau copaci cu ramurile-n mine

lăsând să plângă clipa până-n zori.

Ţi-ating privirea ca pe-o sărbătoare

şi pleoapelor le dau câte-un sărut,

sunt multe nopţi cu stele căzătoare

din care cresc iubiri…

au traversat toate îndoielile
până s-au cuibărit
asfinţite în inima mea
acolo unde curcubeul pictat
a rămas o reproducere ieftină
în pânza sufletului

spune-mi că nu a durut
atingerea din somn
când visul s-a prins
şi a înfrunzit printre firele albe
până la prima culoare din respiraţie

departe în lanurile sorţii
două spice risipite în aşteptare
jumătăţi îmbrăţişate egoist
la capătul singurătăţilor
oglindesc nerostirile
în adâncimea dorului

Gustul lacrimilor

e asemănător cu cel al mării.

De prea multe trăiri

se revarsă prin ochi pe obraji,

în mare.

Oare

cele ale bucuriei

tot aici poposesc?

Plângeţi, dar, de fericire,

ca marea să nu ajungă

doar mormântul  lacrimilor

triste.

să spargem o sămânță în fața blocului 

își spun "euglenele" 

să înotăm prin coji în tramvaie iluminate obscur 

să respirăm aerul puturos al periferiilor 

să ne sărăm gingiile 

și să croncănim în cor 

ca și corbul lui Poe 

NEVERMORE 

indefinibilul impalpabilul impenetrabilul 

cuvânt 

ne ține de urât la șezătorile…

“Şi de mândră ce erea

m-apucă la lingurea

doar când mă gândesc la ea.”

         Miron Radu Paraschivescu

De mult ce tare te iubeam

Geană de geană nu lipeam

Luam, s-adorm,…

sunt, deși nu s-ar crede,

mai mult decât suma aritmetică

a greșelilor, nehotărârilor,

inconsecvențelor

sau platitudinilor mele

cele care mi-au marcat trecerea

printre semeni

la fiecare răspântie m-am despărțit

de un bogdan dornic să apuce

pe drumul pe care eu l-am

lăsat deoparte

astfel o sumedenie de bogdani

trăiesc acum

experiențe paralele

trăgând după ei ponoasele

propriilor lor greșeli,…

Două anotimpuri prinse într-o viaţă,

Tu o blândă toamnă, eu o primăvară,…

când vii lângă coastele mele

munții încep să curgă de la soare la lună

ca un curcubeu în rochie de mireasă

iar eu te primesc cu flori de infinite culori în păr

 sclipitoare și fecioară 

într-un câmp în care Dumnezeu și-a uitat copilăria



vin neșoptită și neîntinată

dulce și suavă

ca o femeie ce știe a merge pe ape



vrei să știi cum îmi este atingerea

privește marea

săruta-i așteptările

cunoaște-o în…

PULS DE LAVĂ

au dizlocat un mal de cer

limbile şarpelui trezitor de infinituri

erupţii cu dragonii  ierbii

şi-un cartilaj de voluptate agăţat

într-un colţ al lunii

vocala cea transfugă iertată fie …

sap aerul dintre noi

pe linia vieţii

cu palme bătătorite

respir destulă tăcere

iubirea se zbate după un cadran de ceas…

mi-am zis

că pot schița un zâmbet

adâncită în liniște

ca atunci când ninge

și îți lipești privirea de blândețea zăpezii

aproape pierdusem noțiunea timpului

ascultând cum pulsa vremea

să umple paharele

sau cum le golea de tot ce era de neînțeles

de un crâmpei…

Adâncindu-se

rapid în tristeţe,

a rămas în amintire

doar cu o tăcere caldă.…

Colţurile gurii

erau uşor ridicate

într-un zâmbet sarcastic,

lipsit de lumină

şi trupul

se zguduia şi suspina

de spaima ce a început

să apară

prin colţurile minţii…

viața mea e pentru mine o întâmplare

aș fi putut să fiu un altul la fel de bine

ba încă aș fi putut să fiu iarbă, viezure sau

chiar femeie

hai las-o baltă, urcă din mine un glas,

chiar femeie nu ai fi putut fi

nu mai fă pe nebunul

nu vezi ce barbă îți crește

mă enervează această

voce din mine care mă ia peste

picior, retezându-mi elanurile

existențiale, planurile de autosuficiență

sigur, continuă vocea, ai…

Am îmbătrânit devreme într-un anotimp târziu

când se scuturau din gânduri amintirile pe rând,

ochii mei priveau în noapte orizontul străveziu

admirând tăcerea clipei într-o lacrimă vibrând.

Calc pe umbre şi cuvinte, preţuind al lor final

când se trage-ncet cortina şi devin singurătate,

împărţind căderi de stele pentru-al vieţii carnaval

încercând să fac aievea drumuri prin eternitate.

Am îmbătrânit devreme în…

Mă, voi îl știți

pe Vasile a lu’ Doisă,

ăla mă,…

Se zvonise că scriu poezii.

„Cine, mă, ăla a Chetrei?!...”

(pe mama o chema Chetra)…

Am vrut să-ţi scriu iubito… n-am putut

Căci pasta-n pix mi se transformă-n lut

Şi se sfărâmă fără niciun crez

De nu mai pot să te remodelez…