Ramuri de-ndoială

[Vezi blog]

Am îmbătrânit devreme într-un anotimp târziu
când se scuturau din gânduri amintirile pe rând,
ochii mei priveau în noapte orizontul străveziu
admirând tăcerea clipei într-o lacrimă vibrând.

Calc pe umbre şi cuvinte, preţuind al lor final
când se trage-ncet cortina şi devin singurătate,
împărţind căderi de stele pentru-al vieţii carnaval
încercând să fac aievea drumuri prin eternitate.

Am îmbătrânit devreme în amurguri şi dureri
fără să-mi cunosc speranţa anilor ce nu mai sunt,
ocolind tot ce-a fost viaţă prin pierdute primăveri
întrebând de ce mi-e părul lângă tâmplă mai cărunt.

M-a nins într-o primăvară şi-ntr-o iarnă-am înflorit
printre ramuri de-ndoială legănate-n alt destin,
şi nu ştiu de ce mi-e teamă dacă-n riduri am găsit
cum se-mperechează clipa cu al timpului suspin.

[x]

Multumesc Iris, Sofy, Oana, pentru lectura, analiza si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[Sofia Sincă]

Cam multe verbe la gerunziu, fac să devină greoaie poezia şi să piardă din muzicalitate mai ales că sunt folosite şi în rimă.

admirând tăcerea clipei într-o lacrimă vibrând. - aici sunt două în acelaşi vers, George.

Poezia sună ca o romanţă continuă.

Sofy

[x]

Multumesc domnule da Coza pentru remarci, lectura si comentariu!

Cu pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

întrebând de ce-mi e părul > întrebând de ce mi-e părul

şi nu ştiu de ce-mi e teamă > şi nu ştiu de ce mi-e teamă

Întotdeauna întâlnirea cu poezia ta mă întremează, chiar dacă adesea mesajul nu-i unul luminos.

da Coza

[x]

Multumesc Mihaela pentru minunatul comentariu!

Cu drag si pretuire!

[x]

Multumesc Cristina pentru lectura si comentariu!

Cu pretuire!

[Chris]

Foarte frumoasă mânuire a versului lung. Frumos, frumos! :))

[x]

Multumesc Vasilisia pentru remarci si aprecierea facuta, cred ca eram putin obosit si i-au scapat acele greseli!

Cu pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Superb! Prozodie ireproșabilă.

corect: ocolind tot ce-a fost viaţă

              cum se-mperechează

Felicitări!