Lacrimi şi mare

[zadic ioana]

Gustul lacrimilor

e asemănător cu cel al mării.

De prea multe trăiri

se revarsă prin ochi pe obraji,

în mare.

Oare

cele ale bucuriei

tot aici poposesc?

Plângeţi, dar, de fericire,

ca marea să nu ajungă

doar mormântul  lacrimilor

triste.

[zadic ioana]

Draga Gina Zaharia, multumesc pentru popasul facut.

[gina zaharia]

marea,  cetatea unde se adună izvoarele inimii...

[Ion Lazăr da Coza]

Abia acum am descoperit, Ioana, că în poezie ai lacrimilor-lacrimile-lacrimilor și apoi ajung-ajungă. Deci:

Gustul lacrimilor

e asemănător cu cel al mării.

De prea multe trăiri

ele se revarsă prin ochi pe obraji

în mare.

Oare

lacrimile cele ale bucuriei

tot aici ajung poposesc?

Plângeţi, dar, de fericire,

ca marea să nu ajungă

doar mormântul lacrimilor

triste.

Cam așa se muncește la o poezie! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Ah, iartă-mă Ioana! Am vrut să spun că pe penultimul vers îl văd așa: doar mormântul lacrimilor. Ultimul vers rămânând cum ai spus tu: triste.

Ar fi cam așa:

Plângeţi, dar, de fericire,

ca marea să nu ajungă

doar mormântul lacrimilor

triste.

Sugerez ca dar să fie încadrat de virgule, el, aici, nu-i conjuncție, ci adverb (așadar).

În versul și în mare, conjuncția și nu își are locul.

Drag,

[zadic ioana]

S-a rezolvat, draga da Coza.

[zadic ioana]

Draga Vasilisia Lazar (da Coza, multumesc pentru trecere. Te mai astept.

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Dacă lacrimile de fericire ar fi mai puțin sărate, probabil am avea mai multă apă potabilă pe glob.

Ideea îmi place. Și forma în care e acum, deși aș mai lucra la ea.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

E ceva mai bine. Dar bine e că ai prins ideea - cea de a stiliza mesajul.

Ai de două ori fericire. Înlocuiește unu.

După dar, se cade o virgulă (dar=dară).

Ultimul vers îl văd așa: doar mormântul lacrimilor

da Coza

[zadic ioana]

Draga Agata Cristina Calin, multumesc pentru comentariu si trecere.

[zadic ioana]

Draga Iris Marinov, multumesc pentru popas.