Culori închise-mpodobesc pervazul

când stelele lumina şi-o răsfrâng

şi trepte-n riduri a făcut obrazul

spre templul unde visele se strâng.

E mult prea frig în falduri la perdele,

fotografii din rame vechi zâmbesc

şi-n micul univers cu flori rebele,

sunt singurul ce dragoste cerşesc.

Ador natura verde-n simple armonii

şi nu doresc căderea printre brazi,

aştept din orice depărtare să…

cuvântul înseamnă aur de monedă

de…

Scutură din ram albastru

Azi, copacul dezvelit

Și își trece la cadastru

Frig cu viscol răgușit.



Săniile, tăind lumina

Lasă dâre-n bucurii,

Precum trenu-n urmă șina

Pe peroanele pustii.



Se aud colinzi în datini;

Lerul peste veac e Ler

Iară bradul, între cetini,

Ne aduce-n casă cer.



Cozonaci clădiți cu nucă,…

dimineața într-o oglindă

să-mi râdă soarele în răsărit

poate așa voi alunga

tot întunericul strâns

în nopțile

când frigul mă întemnițează

lung și pustiitor

nici aerul nu-l mai pot împărți

nici culoarea pe care

zăpezile o descompun din lumina lăsată

de ochii tăi

alunec spre miezul unei zile

și-n pragul vieții

las bătăi de inimă -

să le numere cine va fi…

Prelins în ochii zării din puncte cardinale

un suflu de maree, un alizeu ce bate...…

cum ar fi

să mă împart acestor ninsori

acoperind tăcerile

părăsite de cuvinte

rămase lipite

de oasele pământului

să mă aștern ca întrebările

peste ele

îngropând sub tălpile bunelor intenții

liniștea stranie

din care ar fi trebuit să erupă răspunsuri…

POLII MAGNETICI AI RESPIRAȚIEI

 * Maiei – cuneiforme stelare *

acum pot să-ți mărturisesc odihnesc vertebra unei stele hoinare

în zadar îți aduni urmele buzelor de pe mine  

n-am să mă prăbușesc printre atrii am să mă țin de azur

nu pot fi prinsă în plasa de fluturi a soarelui

mâinile-și aruncă rădăcinile spre aștrii își caută polii între…

rãsucesc dealurile

din câmpie spre un veşnic pisc

e felul meu de a striga cerului

din inima pãmântului

durerea facerii



culeg stele

din fiecare bob de rouã

de pe florile însãrcinate

cu universul

fiecare sãrutare

are gustul pãmântului

întors peste sãmânţã

şi... eu

cine mai sunt

a cui nesfârşire o împart

cine are nevoie de lacrima…

mă scurgeam ca o pasăre de tei

ruptă în două

și frunze de ploaie  era vederea…

Seara mă-ndrept spre întuneric

cu teama visului ce va veni,

şi lumea lui într-un decor feeric

de dragul unei lacrimi va zâmbi.

Uşor prin zări apusul se prăvale

pe coama unor măguri argintii,

şi-ntreb tăcut dacă există cale

în gândurile mele să mai vii.

Străin uitat pe străzi fără vitrine

îndrăgostitul unei lumi târzii,

mirat că diferenţa răului de bine

e ca o rază-n norii…

să plâng la poarta crucii tăcerile vândute

să dau ofrândă vieţii al meu sărut de timp

am…

îmbrățisează spinul 

adânc înfipt în inimi reci

ascultă-i cântul ce-i alina

durerea 

chinul

sugrumate-n tristeți 

îndepărtează și tăcerea

îngenunchind 

cu strigăte spre cer

și cere îngăduință zării

să nu apună-n gânduri seci

alungă nepăsarea 

sapă adânc în trup

plantează-n tine căte o floare

surâsul pe pământ

aerul  înneacă dorința albă…

Tremură salcâmii

Aiurind de vis

Porţile zăpezii

Dulce s-au deschis.

Doarme adânc câmpia

Sub poveri de nea

Caii joacă-n hamuri

Sus s-aprinde-o stea.

În cerdacul casei

Grijile se lasă

Mă întreabă mama :

-Te-ai întors acasă ?.

-Iată vinul nostru

Pâinea aburind

Iarna râde afară

În tonuri de colind.

Ne plouă iar cu picuri de mătănii,

Aritmic strai în răscoliri de iarnă,

Şi aerul loveşte în gângănii,…

corabie

pe-albastrul nesfârșit

plutesc

cu vântul șuierând din pupa

spărgând talazuri

când se izbesc

de strigătul

de-adânc dezlănțuit

printr-o lumină oarbă

degetele pipăie orizontul

făcându-mi loc

prin frontiera…

O să râzi, încă ninge!



Împărțim același spațiu

prea mic, spun eu

și ce dacă? zici tu,



eu plec pufnind în pătratul meu

unde plouă tot timpul

tu vii, îmi aduci bulgărele acesta imens

de zăpadă și mă tragi în triunghiul tău

în care a nins toată noaptea

pletele devin albe



poți să zbori…

De unde a venit lumina?

Din negura întunecată!

Urcat-ai noaptea pe colina

Unde  pădurea-i fermecată?

.

Doar am visat că urc și versul

Îmi și zbura mai sus spre stele,

Uimind parcă și Universul

Cu gândurile efemere.

.

De unde a venit izvorul? 

Din sufletul rănit al pietrei!

Ai îndrăzni să pui piciorul

Prin locuri care-i plac poetei?

.

Eu o să tac, iar gându-mi zboară

Spre seri cu…

Hai să cântăm în doi colinde

la case fără de stăpâni,

până când zorii ne vor prinde

îmbrăţişaţi ca doi nebuni.

Să mă priveşti în ochi o noapte,

să plece timpul fără noi,

şi-n templul vieţii fără şoapte

împarte clipele la doi.

Din sute de ninsori să-mi faci

o iarnă simplă cât să pot,

să-ţi strâng cuvintele când taci

cu nemurirea lor, cu tot.

Să-ţi spun că te iubesc, iubire

la ceas târziu…