De unde a venit?

[zadic ioana]

De unde a venit lumina?

Din negura întunecată!

Urcat-ai noaptea pe colina

Unde  pădurea-i fermecată?

.

Doar am visat că urc și versul

Îmi și zbura mai sus spre stele,

Uimind parcă și Universul

Cu gândurile efemere.

.

De unde a venit izvorul? 

Din sufletul rănit al pietrei!

Ai îndrăzni să pui piciorul

Prin locuri care-i plac poetei?

.

Eu o să tac, iar gându-mi zboară

Spre seri cu lună și cu stele...

Tristețea a făcut să moară

Iubiri, visări, râs și himere.

.

Dar o să fie iar lumină

Și liniștea o să se-aștearnă!

Se-apropie noaptea divină

Ce-aduce sărbători de iarnă.

[zadic ioana]

Draga Mihaela Popa, multumesc pentru popas.

[zadic ioana]

Draga Mihaela Roxana Boboc, multumesc pentru trecere si atentionare! Te mai astept.

[Mihaela Roxana Boboc]

Această strofă o consider deosebită.

De unde a venit izvorul? 

Din sufletul rănit al pietrei!

Ai îndrăzni să pui piciorul

Prin locuri care-i plac poetei?

Se mai poate renunța la clișee. Ai de două ori gânduri efemere.

[zadic ioana]

Draga Sofia Sinca, multumesc pentru popas si sfat. Te mai astept!

[zadic ioana]

Draga Gabriela Gradinariu, multumesc pentru popasul facut.

[Sofia Sincă]

Ce-are  pădurea fermecată? - este ieşit din ritm, deşi are acelaşi număr de silabe. Acest ''Ce-are'' încurcă, e nepoetic.
În rest poezia este bună, un cântec, un preludiu la sărbătoare care vine.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Frumos!