schiță de poezie

[Vasile Pin]

mă scurgeam ca o pasăre de tei

ruptă în două

și frunze de ploaie  era vederea ei

ori o iarbă cu rouă

un rest de toamnă din lună tăia 

o  rană și plouă

și-o frunză de dor ruptă cădea

în cana cu vin pe din două       

vinul  sânge pierdea prin rana din mine

de-o seară

eu frunză creșteam cu sânge din vinul

de fiară

și-o pasăre de tei

zbura în mine cu înlăuntrul ei

ruptă în două

numai

frumusețea ei ascuțită

stătea să îmi sară

[Ion Lazăr da Coza]

Adaugi afară și termini poezia. :)

da Coza

[Chris]

Frumos, mi-a plăcut jocul de cuvinte, aş mai fi adăugat un vers la final, m-a lăsat parcă în aşteptare sau poate aceasta era ideea. Citit cu plăcere :))

[Sofia Sincă]

E frumoasă şi ca poezie, nu numai ca schiţă. Desigur titlul nu se referă la forma poeziei, ci la aceea a sufletului, deoarece mi se pare neterminată... Mai trebuie cel puţin un cuvânt care să rimeze cu două. Asta din punctul meu de vedere. Sau doreşti să rămână ca şi Coloana infinită, în suspans.

Îmi place mesajul, îmi place romantismul trist pe care-l invocă.

Original şi frumos!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

O schiță deosebită. Un joc de cuvinte cu interpretări multiple.