PÂINE SACRĂ

 

Durerea lumii

se coace-n aluat de stele.

Pe farfuria spaţiului minune

sunt doar o pâine şi o cupă însetată.

Platou de curcubeie tronează-n centrul mesei.

Ospăţul zeilor ce umblă travestiţi prin…

să traversez niagara cuvintelor

chiar dacă ştiu

că pot experimenta înecul

într-o străfulgerare de gând

graniţa dinspre sudul descrierii

şi nordul parabolelor

stă doar

într-o cratimă de încredere

pentru alţii - firească

originea cataractei metaforelor mele

porneşte cu şi de la eroziuni

şi-adesea mă tem

dar pentru că te am pe tine de mână

tranzitez zâmbind

această zonă…

                                                          “Contrastele se-atrag” – îmi spui viclean

                                    şi vorbele-ţi surâd învăpăiate

                                    când îmi şopteşti cu pasiune: ia-te…

De-mi vei cere…

să mă dezbrac de trupul meu

de lut

să părăsesc al lumii

vechi tumult

şi, ca flacără sublimă,

să transced în absolut...

voi face-o!

…şi voi îmbrăţişa o taină,

unde cuvintele

n-au loc…

ci doar tăcerea,

nemărginirile albastre,

şi inimile noastre…

atât!

De-mi vei cere…

mă voi descătuşa

de patimi,

de umbra grea a nopţii,

păgânul cânt al sorţii

şi-n urmă voi…

distanța dintre noi
se măsoară în fugile de care n-am trecut

mi-ar fi plăcut să fi copilărit împreună
să știi în ce mod pot iubi

ascultă
ploaia mea
lipită de pieptul pământului tău

ca înainte de facerea lumii

Inelele lui Saturn 
cu nestemate din adâncurile infernului, 
împodobesc degete de îngeri, 

în timp ce pleoapa timpului 
cade uşor peste visele mele, 
asigurându-mi eternitatea!

nu vine nimeni să ne-nveţe

nu mai e vreme,

e adevărat!

cum să ne smulgem din noi

şi din propria tristeţe,

 
Sunt nopți, când un păianjen uriaș
Își face pânză de la lună la pământ,
O pânză - harpă,
Al cărei cântec îl aud doar poeții.

Dimineața nu înțelegem nimic...

Unii spun că au visat frumos,
Alții, coșmaruri...

Cu toate acestea
Lumina-i pentru toți,
Aceeași!
(Vol. Tablouri fără semnătură)

BUN  RĂMAS,  BUN  SOSIT

Lui Darie

când n-am să mai fiu între pietrele de bazalt

ale zilei acesteia să nu mă cauţi

toate trunchiurile arborilor vor purta amintirea

Arcei ce te-a furat Potopului din inima…

Iubesc surâsul zilei care vine

În linii suple ce unduind se scurg

Ca o ploaie din înălţimi creştine

Prin tăcerea estompată de amurg

Mângâi trupu-i de albastru sidefat

Ce tremură prin raze de lumină

E ca un sunet ce zace agăţat

De liniştea ciudată şi deplină

Ochii, acut albastru ce invie

O privire ca zorii ce se crapă

În dulce şi amară rapsodie

Când eu mă scald în ei ca într-o apă

Macină timpul ziua către…

NĂUC DE IUBIRE

Astăzi un înger năuc de iubire

a făcut de serviciu în mine.

A măturat iute din culisele timpului

tot trecutul cu rănile-i aferente

(agăţate tampon ca umezeala de-ntuneric),

a mutat nişte pietre din…

Iubito iti trimit un email,

In care-am să mă recompun subtil.

Noi,  prima oară, când am discutat,

Ne-am intâlnit intâmplător pe chat

Abia-nvăţasem cum s[ navighez

Nici nu ştiam prea bine să tastez

Mi-ai povestit, de tine, cine esti

Si te-am crezut o zână din poveşti,

Când îmi spuneai prin câte…

Retras

între doi pereţi goi,

s-a încadrat bine…

în memorie.

răcoarea dimineţii

pe carări bătătorite de timp...

destin prăfuit de aşteptare

trudnice avataruri

licăr de speranţă

strecurat pe neaşteptate

în retortele sufletului însetat de linişte

imaculate foi presărate cu urme de amintiri

neucise de vreme, de vremuri…

în pumni, miresme de vise

topite în geana înroşită a zorilor

curgând alene

spre taina scrisului… în stele

în ochi,…

decupez dimineţile din calendarul unei veri

în care macii şi-au croit drum sângeriu

prin inima cuvintelor

iar în colajul meu

femeia de fum

pentru tine

sculptează poeme şi-şi înteţeşte zborul

printre zmeie de râs şi senin

curbele de sacrificiu

încă se scriu cu majuscule

la umbra poveştilor

deşi sunt nenumărate dovezi că existăm unul într-altul

în fiecare zi ne exersăm…

ca pe o tandră asuprire

te simt!

fericire ce-mi eşti, datorie!

când spun că nu plâng-mint!

aşteptându-te

-n acelaşi lan de iasomie...



inlăuntrul meu e un altfel de cer

iubirea e o formă de disperare

intr-un timp besmetic,

tu-mi pui lacăt pe vise

sau...  mi se pare?

când tăcerea mă…

Știu, va veni o vreme

când voi spune

cu poftă și dorință de păcat:

adio, fără margini,

fără nume,

adio, vieții mele de damnat.

Tu știi că prin zăpezi

hălăduiesc jivine?

Cu inima în palme

m-am răzbunat pe ger,

mai pot iubi cu patimă

și visuri,

mai pot muri

în dorul meu nebun.

Mai ard mirosurile florilor

în suflet

și soarele îl simt

tot cald și bun,

la nunta verii

încă sunt meseanul

ce cupa vieții…

plouă in ropot-dumnezeiesc 

şi tăcut amalgam 

e -o tristeţe frumoasă intre noi 

şi-un tumult 

in care mă regăsesc...

cu suflet cu tot 

pentru că te  iubesc  şi fără să te am! 

imi lipsesti, iti lipsesc 

chiar dacă iubirea doare un pic... 

cred că singurătatea nu mai e un zvon 

din tot ce…

El mergea pe bicicletă

– Dorea să ajungă cel puţin

Campion municipal –

Ea mergea repede

Auzise că e peşte viu în piaţă

Atât de viu încât îl putea pune

În acvariu, în lipsă de

peşti exotici

Şi amândoi vorbeau (cred)

Banalităţi. Ea mergea repede

El pedala cu aerul unui campion

Şi cu toate acestea…

Şi cu toate acestea

Deplasarea lor

Părea un vals.