Trăim un timp abject, un veac ciudat

Când nedreptatea-i iar drapată-n robă

O vreme-n care este lăudat

Un  hoţ pe care alţii îl reprobă

O vreme-n care cu un glas lătrat

Aţâţă proştii ura xenofobă

Trăim un timp abject, un veac ciudat

Când…

O paiaţă 

şade-n piaţă 

vinde vise 

orişicui, 

nu pe bani 

sau alte alea, 

ci pe visul, dumnealui! 



Are-un vis măreţ 

se pare 

şi din el taie bucăţi, 

împărţind 

la fiecare 

sâmburi mici 

din adevar!? 



Vinde totul 

la bucată 

şi…

Citea

pe tăcute

soclul de pe statuia

lucrată în marmura singurătăţii.

Părea mai viu

decât fusese înainte,

iar durerea

era ca o amorţeală…

Distanţa apropie câteodată.

sunete goale

zăream

printre mormintele de gânduri

săpate-n aerul respirat de crepuscul

plânşi de necuvinte

ochii din verde pământ

atingeau

pustiul din surâsul lunii

într-un ultim tangou

fluturi întemniţaţi de ploi reci

visau printre gene

la emisfere

în care iubirea era lacrima spre infinit



… în ritmurile unei inimi de brocart.…

 Chemată de frunze-n instanță

 

 pentru al meu fard,

 

 făcut cei drept, din rugina lor vie...

 

 am să răspund cu aceeași prestanță

 

 cu care coboară verdele-n galben

 

 la ora când nimeni nu știe...

 

 

 

 Când totu-i confuz

 

 apăra-mă,marea mea doamnă!

 

 nu de-o sentință mă tem

 

 ci de-o sentință de toamnă

 

 și de un trup...

 

 umplut cu frunze până la refuz...…

sunt fericit cât sunt numai al meu

şi-al tău, poezie,cât o să pot...

mi se pregăteşte o moarte în care să mor

aievea, cu suflet cu tot?



ascunde-te, poezie, în ochiul meu mort;

din cer până-n tălpi rana-i deschisă şi caldă

sufletul tău imprăştiat pe umeri ţi-l port

iar somnul meu e ucis de-o pasăre, parcă...



nu mă iubesc dacă nu zbor...

nu-mi leg de nimic nici iubirea nici aripa...

fiindu-mi de tine nespus de dor

te renasc, poezie,…

Chemare

Am chemat pădurea la mine

Şi mi-a trimis o soaptă de frunze

Am chemat cu sfială o pasăre

Şi cântecul ei mi-a umplut casa.

I-am cerut vântului să usuce roua

Să destrame ceaţa şi tăcerea.

Am chemat florile fragede

Şi mi-au răspuns în zumzet de albine.

Pomului i-am spus să înflorească

Şi florile-fluturi au pornit dansul ameţitor.

Pe toate câte sunt eu le-am chemat

Să…

                                                 Preţuire 

Preţuieşte cu ardoare lumina soarelui

Ascultă cu atenţie tainele sufletului

Iubeşte până şi pământul pe care calci

Mulţumeşte şi pentru ziua-n care zaci.

Priveşte cum se prelinge lacrima cerului

Pentru noi bătând la poarta zâmbetului

Doar schiţa unui surâs amar ne ajută

Să răzbim în viaţa aceasta dură numită luptă…

Preţuieşte…

ERUPŢII  DE  DRAGOSTE

Seducţiile neconsumate ale materiei bifează

fărâme de înţelesuri sterile

minuni în declin

trecerea oarbă printre universuri

existenţe ce mi-au explodat în palme declanşează

orgasmele unor…

Căutând

o fărâmă de împăcare

cu sine,

chinuit de emoţii amplificate

de cuvintele ce rezonau în memorie:

„vei rătăci veşnic între două lumi”,

prefera să se audă vorbind

în momentele de tăcere.

Din bulbi de zori amestecaţi cu ceară

Redăm botezul serilor de vară,

Trăim în semicerc, pe flori de lună,

Ca două clipe-n coajă de alună.…

M-am revărsat

ca dintr-un fund de mare,

te-ai revărsat

ca dintr-un necuprins,

două-ntâmplări

încrucișate în mirarea

unui sărut, mereu același

însă mereu de la-nceput.

Ca două curgeri

de materii fine

scăldate în cuprinsul celuilalt,

întretăiate

de puterea curgerii, în sine,

dar fără opțiunea

ruperii din sensul dat.

Suntem aceiași

aparținem zilei noastre,

mă vei cuprinde

blând și repetat.

Eu fericirea…

Iubito, prin gara tăcerilor noastre

Cu trenuri grăbite ce greu s-au oprit,

Sunt multe peroane cu lacrimi albastre

Și bănci luminate de vis ne-mplinit.



Vagoane răzlețe prin zâmbet târziu

Pe șine de gânduri se pierd în zadar,

Și toate prin gară, au glasul pustiu

Când trecem prin vise sălbatic și rar.



Străini lângă trenuri mereu călătoare

Ne strângem de mână ca două minuni,

Și n-avem bilet spre capăt de zare …

Aripă de dor

Coborând uşor,

De la cer cu stele

În visele mele.

Cald şi trist fior

Cu el mă-nfăşor,

Aspru legământ

Până la pământ;

Ca o pânză deasă…

Vino cu mine

să schimbăm “carul mare”

cu altceva…

îmi amintesc de steaua

arătată de bunicu

sus, sus,

pe un alt cer…

am râs

ca de o snoavă

ce ne-o spunea bunica

demult, demult…

în lacrima căzută pe covor

am revăzut

caierul de lână

şi fusul…

Vino cu mine

să schimbăm lumea

cu “amintiri din copilărie”

frânturi de stele

şi…

cu ce-a mai rămas

( de-a mai rămas ceva)…

Noapte de toamnă nu vreau să rămâi

Să-mi plângi fericirea iubirii dintâi

Eşti rece şi bântui cu ploi şi furtuni

Şi-n suflet buchete de lacrimi aduni.…

Când îmbrăcam frumoasa-mi ie,

am dat de vechea-mi poezie;

căci am păstrat-o ca pe-un crez

visez acum, iar?nu visez?

Cuvinte scrise cu sfială,

aşa, ca-n prima zi de şcoală,

ce-au dispărut ca într-o vrajă...

s-au aciuat în suflet, strajă.

Ce-mi place azi să le privesc

şi uneori chiar mă hrănesc

din seva lor... şi le-aş ruga

să-mi lase verbe-a conjuga.

Cu ele vreau să mă alint,

cu ele vreau să…

daţi timpului timp

daţi cenuşa trăirilor grele

la o parte

nu o legaţi…

Când muşcă insomnia ,din codrul meu de noapte

Sub pleoapele închise,tu iarăşi îmi apari,

Cu ochii tăi asemeni unor castane coapte

Şi coapsele zidite, de nouă meşteri mari.

Şi te rechem zadarnic în clipe noctambule

Dar iată, zori de ziuă, te-ndeamnă ca să pleci,

Rămâi întemniţată , la mine în globule,…

atins-am cerul  iernii cu paşii tăi

îngerii pictau cu stele

ferestrele îngheţate

ale unei inimi de piatră

 la lumina sfeşnicului

aprins  de trei scântei într-o mantră

urcam scări

  zidite de sfinţi într-o…