se aude vuietul străzilor în cuvintele noastre

deja ne adulmecă licorile

și vom înseta

ne va stropi pâinea

și vom rămâne flămânzi

însă nimeni nu va putea să ne atingă acoperișul

pentru că acolo

acolo e focul cel sacru

e aerul înalt

mai înalt decât toate creștetele

mai sus decât orice scară

mai dens decât pot respira ei



acolo se ajunge numai în zbor iubite



într-un salt doar al meu și al tău

adâncurile vor rămâne…

când suntem aşezaţi pe targă 

vedem tavanul 
până atunci ne sunt suficienţi patru pereţi 
şi totuşi am putea uneori să privim în sus 
tencuiala să ningă 
umplându-ne albul ochilor

șoapte-n intriga nopții

sufoc disecate-n dimineți gândurile

lângă plângerea mea

peretele creierului își invocă…

ca într-o mină de sare

săpau în mine

orgoliul, mândria, răutatea.



agăţat de unghia neputinţei mele

Lucifer mă tragea în Infern.



obosisem să lupt cu umbre

în pereţii destinului

visele prevesteau sorţi pe şine,

rochia de mireasă își scutura…

PRIMĂVARĂ  ANALFABETĂ

te-apropii de mine

mirare analfabetă decupează primăvară târzie

în dor

la jumătatea drumului dintre mugur şi floare

intenţia timpului se…

Când monoton vaiet bat clopotele ploii

Şi la amiază e vară, seara toamnă

Mă-ntreb în noaptea otrăvită de brumă

Unde sunt sorii râsului tău ?

Unde se ating aripile tale de somn ?

Răspunsul, altfel al pădurilor

Altfel al râului buzău, tulburat

De posomorâte odihne, altfel al văzduhului

Toate măresc ecoul depărtării tale

Avem fiecare altă zare.

Ostatec în străine gânduri, fiecare

Cu propriul rubin, nu le putem…

într-o zi niarne*am plecat

sǎ-mi caut viitorul

sǎ-l așez cu grijǎ într-o celulǎ  protejându-l de primejdii

în urma mea oamenii vorbeau cǎ viața nu iartǎ

și cu oricâtǎ indiferențǎ ne-am îmbrǎțișa regretele

în inimǎ vorbele lovesc

neelucidându-li-se rațiunea

am…

Pe-o margine timp mi-am rătăcit apusul

Și toate sunt întoarse mereu cu jos însus-ul.

Pe-o margine de mare am tălmăcit iubirea…

Un roş amurg şi un pian

tăceau pe iarba adorată,

ca timpul dus fără durată

pe chipul tău olimpian.

Priveam pe-ascuns cu ochi candid,

mă fulgera un gând hapsân,

era aşa un ceas păgân

ne invita cu glas timid.

Se adunau în cor zefiri,

în dans de roze argintate,

un vals pe note fermecate

de inocenţi şi fragezi crini.

În catifeaua albă, fină

îţi strecuram câte-un fior

să…

Cu

capul

lăsat într-o parte,

cu părul spulberat

de adierea stârnită

de bubuitul tunetului

printre norii întunecaţi,

sorbea lacom aerul călduţ

bâlbâindu-se mai tare ca niciodată

căci

desluşea ca prin ceaţă

cu sufletul ce se aduna în el…

Peste moartea

cu chipul unei nopţi adânci

se aprinde

lumina unei dimineţi neştiute.

În cel mai cumplit impas,

începu să clănţăne din dinţi

înălţându-se în vârful picioarelor

într-un instinct tainic

ce coborâse din creier pe ochi

cufundat in bucuria adâncă:

Nimic nu…

Ştiu, îmi spui, tu nu simţi primăvara

Te lauzi că o simţi

Dar nu te cred !

Ţie îţi soptesc pescaruşii ; gabrieeel,în penele noastre

Adie aburul primăverii

Nu-l simţi ?

De ce nu-ţi porţi şi tu aripile,

Ai întâlni-o mai repede…

Respiraţia ei îmi topeşte zăpezile,

Cuvintele muguri nu mai înseamnă nimic :

Poate doar amintirea trecerii dintre anotimpuri

Şi un fluviu care îşi poartă curgerea

Prin osul tâmplei,

Căutând iar…

mi-am făcut şirag de vise

şi l-am agăţat în florile

ferestrei dinspre iarnă

uneori îl aşez la gât

şi mândră alerg  cu el

prin labirintul inimii tale



te fac să tresari cele viu colorate

însă nu le percepi când terne le vezi

îmi spui că născocesc speranţe



atunci chem iarna

o rog să-şi oprească cernerea

să-ntoarcă viscol de amintiri



rup din lanţ…

Printre oaze vrăjite cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,…

REVENIREA 



După ce ai călătorit departe, 

foarte departe, 

prin atâtea locuri de basm, …

Priveşte cu înţelegere totul în jur!

Priveşte cu înţelegere totul în jur!

 …

Despre splendoare

n-am să pot să scriu,

că e durerea

ce m-apasă-n sânge,

impertinent îmi duc gândirea

către mai târziu,

dar nesfârșit

din fructul copt

mă mușcă viermele,

agonizând și plânge.

De-aceea-mi plec căldura

răsărită de nicicând,

numai atunci

când doare dimineața

și din perfidul monoton trecând

în suferință splendidă

se naște viața.

Nu mă-nțelege

nu-i de înțeles

căci gândul…

 prin cartea

 vieţii îmi urmez

 cărarea hrănind oglinzi

 umbra m-aleargă

 păşesc şi frica-mi râde-ntr-o nouă filă

 talpa striveşte speranţe ţesând

 covor de flori

 imaginare

o foaie  se desprinde

dorinţă vânată de-un vânt

o uşă închid  altă umbră deschid

diamantul strigă aceluiaşi cer

că-i prizonier în piatră

oceanul

plânge o lacrimă de rouă

din ochiul infinitului…

simfonie

noaptea cad stele-n ruină

pe boltă câte una se-anină,

se-aude cu glas nepătruns

un clopot sub cerul  de sus,

calea lactee, potecă de drumuri,

se vede prin aburi și…

Mai bine să privim rândunelele

Cum şi-au făcut cuib, la streaşina unde

Se încheie veranda, cum fluturi enormi

Ţâşnesc din crisalide, palpitând la fântâna

De sticlă a geamurilor. Printre dalii

Răsar maci, anghinare se ivesc în stocurile

Trandafirilor, o garoafă stropită cu roz

Şi cu alb, nu ştiu de unde se leagănă

Printre verze, scăldându-se într-un fum

Portocaliu al soarelui, sub cârje de ploaie.

Să lăsăm aceste poeme…