Femeie albastră

[Monica Pester]

Străzile, faruri din viitor,

își potolesc fuga doar

când talpa le mângâie

ușor asfaltul.

Nu vei putea, tu, femeie,

să-ți cureți șiragurile de spaime,

dacă nu colinzi străzi imaginare,

desființate de trecut și uitate

 în firidele celulelor tale.

Sunt liniile de apel către

înlăuntrul tău, se înșiră în labirint,

 nu le mai poți străbate, 

nici cu firul Ariadnei,

încâlcit de fricile tale.

Războaie stârnite pentru drumuri goale. . .

Pacea nu vine când o fluieri,

e bazaltul străzilor prezente,

victoria se arată în ferestrele cerului

după ce curcubeiele se sting în flăcări.

Rămâi, femeie albastră, răsucește fusul

în sens invers, până apar Căile Lactee ale

sufletului tău măcinat.

[Monica Pester]

Nikol, vorbele tale  îmi ajung  la suflet 

Mulțumesc tare mult !

[Nikol MerBreM]

Bogăție de idei în fiecare vers! ,,Străzile, faruri din viitor" - superbă și fecundă metaforă, cât despre sensul poeziei, interesante îndemnuri, poate că da, împăcarea cu tine însăți nu vine fără niște arderi, fără a căuta legătura primordială cu Universul, fără a avea răbdarea ascunsă în înțelepciunea drumului străbătut pas cu pas. Am citit cu plăcere acest îndemn la reconstruire.

Drag,

Nikol

[Monica Pester]

Mulțumesc, Mihaela.

Primesc și ajutor, din belșug !

[Mihaela Popa]

te exprimi frumos în vers alb, felicitări!

[Monica Pester]

Done !

[Monica Pester]

Aveți dreptate

Mulțumesc frumos. 

Refac.

[Vasilisia Lazăr]

Eu îi dau mare dreptate și Augustei, e destul al doilea „femeie albastră”. Mai ales că există și în titlu. De fapt, sunt de acord cu tot ce ați sugerat și dv. d-le Dincă, și Augusta. Eu aș mai fi anulat și un „și” din antepenultimul vers. 

[Dinca Valerian]

Procedam ca la sulptura, scoatem materialul care este in plus ca sa ramana frumusetea (dupa gustul meu)

"nici cu firul Ariadnei,

fir încâlcit de fricile tale.

Războaie stârnite pentru drumuri goale. . .

Pacea, însă, nu vine când o fluieri.

Pacea e bazaltul străzilor prezente,

iar victoria se arată în ferestrele cerului"

In rest, o poezie care mie imi place, chiar daca femeia e albastra. Sau poate tocmai de aceea.

[Chris]

Nu vei putea, femeie albastră, - pentru mine poezia incepe de la acest vers din care as fi scos femeia albastra pt ca mi se pare ca arata foarte bine in ultima parte a poeziei

fir încâlcit de fricile tale. - de aici as fi scos "fir"este explicativ si redundant

plus cate un cuvant de legatura fara de care versurile ar avea mai mult impact

dar aceasta este viziunea mea asupra textului

citit cu placere,

[Monica Pester]

Mă înclin în fața acestor aprecieri inestimabile, Alex .

Mulțumesc tare mult !