rămâi

[Vasilisia Lazăr]

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

 

cine a creat viața a pus și moartea alături

 

s-a mai dus un poet ce vreme grăbită

poate că e un termen pentru a muri

sau poate că viața nu-i decât o moarte lentă

ca și când te-ar mângâia cineva pe inimă până țâșnește sângele

 

credeam că n-am să îmbătrânesc vreodată

dar în oglindă nu-i loc de amăgiri

rămâi și învață-mă să nu mă mai tem

când ape tulburi își îngroapă în mine puhoaiele fără de țărm

ori noaptea

când moartea se plimbă albă pe cerul gurii

și cruce cu limba nu-mi pot face

 

până ieri puteam muri oricând

nu-mi păsa mă aflam la polul opus iubirii

dar azi mă tem

mă tem să nu alunec pe scări mă tem de război de cancer

ori că timpul ar putea s-o ia brusc la vale

și aș încărunți atât de mult încât nu m-ai mai recunoaște

 

niște clopote turbate îmi bat în creier

și nu știu pentru cine

 

rămâi

[Vasilisia Lazăr]

Ca întotdeauna, o analiză fidelă în cuvinte alese. Mulțumesc cu drag, Monica!

[Vasilisia Lazăr]

Așa este, domnule Nechita. Vă mulțumesc cu drag pentru apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Îți mulțumesc cu drag, Augusta!

[Monica Pester]

Rugăciune cerului! Când moartea însoțește viața simți că ești în două lumi. Ca și când ai avea de ales. Și singura stare ce te-ar mai îndemna să alegi este iubirea. Acea iubire în fața căreia nu-ți mai pasă decât de a nu dispărea din cercul ei rotund, închis și cald, dăruindu-i, da, viața pentru totdeauna. 

Impresionante gânduri pentru a face înțeleasă dăruirea și sacrificiul, într-o mare iubire!

Minunat, Lisia! 

[C.Titi Nechita]

Dar și Ea, doamna ce nu poate fi amăgită face parte din viața noastr și vrând, nevrând rămânem cu temeri și chiar cu amăgiri. Mi-a plăcut poemul, deși oarecum dureros, dar plin de speranță!

[Chris]

superb!

[Vasilisia Lazăr]

Mă amuză o chestiune. Observ că cineva (nu dau numele) care a dat like aici chiar din momentul când am postat, acum și-a retras like-ul. Dacă s-ar fi întâmplat doar acum, aș fi zis că a fost o greșeală, că doar a dorit să vadă cine a dat like și a apăsat greșit. Dar nu, nu e prima oară. Nu că m-ar afecta acest lucru, pot să am sute de like-uri sau niciunul, eu știu exact cât valorează poezia pe care o scriu. Doar mă distrează infantilismul acestui gest.

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc cu drag pentru apreciere, Carmen! Păi așa încerc să fac... Doar că fericirea nu se scrie, se trăiește.

[Vasilisia Lazăr]

Iar comentariul tău, minunat, Gabriela. Și-ți mulțumesc cu sufletul pentru el!

[carmen popescu]

Vasi, totul este repetitiv, cu elementele care țin de fiecare fragment al infinitului. Pornește reconstrucția, femeie, lasă fricile, ține iubirea, strâns, în toate mădularele și umblă-ți viitorul! Nu-l lăsa să devină trecut, fără sens! Poem bine scris, cu mesaj care ajunge lejer la cititor. Drag!