Inima întreabă în şoaptă

[Mihai Katin]

 

Inima întreabă în şoaptă

Dacă este noapte,

Dacă poate să tacă

Ascultând cum ploaia

Îi mângâie fereastra de miazăzi,

Uneori ea se simte o pasăre

Ce înalţă pădurile

Acolo unde deşertul cuvintelor

Încearcă să ne înveţe cum sisificul nisip

Ne clădeşte o scară

Până la gleznele lunii,

Să ne fie frică

De căderea în raiul tăcerii

De dinainte de cuvintele

Cu care sângele ne colindă

Învăţându-ne paşii...

Inima numără stelele ce întorc capul

Când trecem îngânduraţi

Şi nu ne pasă

De mângâierea lor ca un adio

De dincolo de universul în care ni se scriu

Romanele cotidiene

Ori memoriile secrete

Despre a iubi

Cu o singură şi indescifrabilă

Inimă.

 

 

 

 

 

 

 

[Chris]

foarte frumos!

[carmen popescu]

Am citit cu plăcere versul dvs. Felicitări!

[Gabriela Raucă]

Felicitări, domnule Katin, pentr această frumoasă romanță a inimii!

[petrut dan]

Poate de aceea și întrebările ei lasă urme atât de durabile că generații la rând ajung să și le pună, uneori șoaptele ajung mai adânc și atunci arta nu mai scăpare, cu stimă!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri frumoase, rostite din inimă. 

[Monica Pester]

Inima, toiagul nostru de nădejde, zboară la stele cerându-le ajutor, ne leagănă în tăcere ca să ne învețe pașii vieții și ai iubirii, să ne ducă până la gleznele .

Lunii.

Inima trăieste de multe ori în locul nostru.

Admirație !

[bolache alexandru]

O poezie care curge lin, o poezie despre poverile pe care le poartă inima.

[Nikol MerBreM]

Inima ca ,,o pasăre ce înalță pădurile" făcând legătura dintre pământ și cer, inima cea delicată care cere în șoaptă permisiuni rațiunii este, da, când iubim, indescifrabilă. Poate că ei nu îi este ,,frică de căderea în raiul tăcerii". Mi-a plăcut mult imaginea din secvența: 

,,deşertul cuvintelor

Încearcă să ne înveţe cum sisificul nisip

Ne clădeşte o scară

Până la gleznele lunii".

Drag,

Nikol

[Stanescu Valentin]

Inima ne măsoară tăcerile dintre rău şi bine încercând tot timpul să încline balanţa către lumină. Inima ne vorbeşte despre viaţa pe care o ratăm urmând calea minţii. Nu-i înţelegem mesajele şi iată-ne din ce în ce mai mici, mai slabi sub stresul pe care ni l-am autoindus... Mihai, mulţumesc din inimă pentru şuvoiul de cuvinte ca un pârâu din stei.

[Denisa Curea-Popa]

Am citit cu sufletul! Deosebită apreciere!