Moartea mea, frumusețea sufletului dus

În sălbăticia stelelor unde totul e viu,

A venit să-mi vorbească de iubire-n apus

Și de tot ce-am trăit, în al vieții pustiu.



Am invitat moartea la dans într-o seară

Îmbrăcați după reguli în ținută de gală,

Dăruindu-i sufletul pentru ultima oară

În pași de vals privindu-ne-n ochi cu sfială.



Ne roteam în cercul anilor mei trecuți,

Ea zâmbind fericită…

 de marți

 e tot mai învăluitoare

 infinitatea înfloririi  

 îi îmbrac haina largă

 largă

 ca inima să aibă loc să crească

 nebună

 bună

 rezemată de șoapta  petalelor

 desculță 

 despletită

 urmez cărarea bătătorită de atâtea încercări

 renunț la trup

 precum își pierde muntele duritatea

 până la flori să fii numai tu

 peste urmele ultimelor respirații 

 de parcă m-aș hrăni din…

Trecut

prin şiruri nesfârşite

de priviri

aparent lipsite de scop,

bălăngănindu-şi capul

în sus şi în jos,

avea

faţa întoarsă

spre perete…

poem dedicat luminii

te-am citit negreşit într-o rază

de albastră însângerare divină

şi te-am pus ca o briză-ntr-o frază

de…

Am plâns petală cu petală

există în orice binecuvântare

blestem

am plâns de durere, de iubire

Parcă eram de gânduri născut,

în vis, iubire să-mi ajungă!

Aveam gura pregătită de sărut

MINUNEA  OM

 Apa sângerie ce curge din ceruri

se-nlumează să nască minune

cu nimb schimbător. Când de Arhanghel,

când de înger ghiduş,

când de zeu lacom de-mpărtăşire

cu humă răzvrătită.…

 Motto:

Necunoscuta care se vindea…

(Ion Minulescu)

Iubita mea, adeseori ciudată,

Pierdută-n baruri lângă o cafea

Cu-o carte şi-o ţigară nefumată,

Când ai plecat cu paşi de catifea?

*

Neconformista mea stigmatizată,

Că-i fără scop, ironică şi…

Motto:

"Dar unde sunt zăpezile de odinioară"

Francois Villon

Precum spunea poetul de-altădată,

Au, unde este neaua de mai an!

Dar unde-mi este tinereţea toată

Cu inima prea plină de alean

Şi unde eşti tu fraged trup de fată

Pe care l-am iubit atât în van…

Tot mi-eşti în gânduri… Fluviul meu de vină

Cu vraja ta, croită pe cuvânt.

Zilele-mi curg grăbite în rutină

Când nu-mi adii măcar c-un singur vânt

Din franjuri de culoare-ntâmplătoare

Mi-ai scris poeme-n trestii aurii

Dar litere boldite pe schimbare

Dau iar poveştii-accente ruginii

Şi-ncremenesc într-o tăcere-adâncă

Pun semne lotcilor, pe ţărm ridat

Strâng nuferii şi urc mereu o stâncă

De vis…

Între cer şi pământ de deschide o rană-

te iubesc închis în sufletul meu,

tu eşti şi mi-ai fost ideea mea de mamă

dacă te stângi, m-oi stinge şi eu?



În locul morţii iubirea-şi cere scuze

pe lacrima mea scriu numele tău

am să rămân înmărmurit cu-n te iubesc pe buze-

Aş fi vrut să-mi citeşti încă o poveste,

să aprinzi focul ca-n serile mele de iarnă lungi

cum picioarele cocostârcilor

pe care-i număram la marginea satului

când sosea primăvara în frunzare,

să potriveşti lumina,

încât să fugă toţi păianjenii

din cuibul copilăriei mele, mamă,

iar temerile să fugă-n colţurile de stele

pe care deseori le desenam

fără să ştim că cerul e atât de departe.

Aş fi vrut să deschizi…

- poveste uitată -

I

A fost o vreme

când lumea era plină de piane

muzica lor se auzea de departe

în bucurie

jale

iubire.

Dar apoi

oamenii-cătușă au hotărât

că pianele propagă sunete dăunătoare

și le-au interzis

prin lege

le-au adunat în piața mare

să le dea foc

flăcările se vedeau de departe

fumul se împrăștia dens

odată cu…

Eu, recunosc, sunt poeta nebună

Plecată la drum c-un bagaj efemer

Şi-n ceas de tăcere sau timp de furtună

Privesc înspre stele şi nu uit să…

Când laurii slovei mă ştiu pe de rost,

Să nu mă spulberi în cenuşi vorbitoare

Că-mi nărui secunda cu tot ce au fost

Cântările stării la vremi de-nălţare!

De steiul uitat în seceta pleoapei,

Atârnă un strigăt gâfâit şi prelung

Că-n zări fulgerate de sângele apei,

Se sparge ecoul sub brazdă…

Nu pot să dorm în noaptea înstelată,

mi-e sufletul înflăcărat, cuprins de dor,

iubirea-i condimentul unui nesecat izvor

din care vreau să sorb licoarea…

ŞUVOAIELE DE LAVĂ

 E timpul să sune goarnele apocalipsei

ca dimineaţa să se trezească în lume.

Să dăm dezlegare genunilor să ne-ntindă jăratec sub talpă

când trăznetul cu bezne despică

viersul ce ne este uter în clipă terestră!…

Mână-mi murgul

mult mai la munte,

mușcă-mi mărul

mult mai adânc,

mustul să iasă

viu din copite

foc din mugurul

verde de nuc.

miere multă

prea mângâierea,

din belșug

să am în vin,

pielea ta

mută durerea

să îmi astupe

adânc din mormânt.

să nu mă mor

mâncat…