Și tramvaiul urca încet

pe stradă

vântul plimba alene

frunze arse hârtii

pași

fețe de ceară presată

și tramvaiul nu se oprea

în stații

oamenii lipeau pe geam

nasuri ochi ziare

tăceri

se scurgeau prin tabla ruginită

în băltoace

în găuri de grenadă

în tic-tac de ceas fără limbi

pocneau

jocuri de artificii

focuri

(AV)

L-am văzut la metrou

pe băiatul care duce pădurea într-un ochi

                      iar în celălalt cerul

stă rezemat de afișul

cu balerina ridicată pe poante

și ține vioara pe genunchi

metroul a venit și a plecat

pe peronul gol

el începe să cânte

sunetele se înalță

căutând cerul prin gaura de aerisire

peronul se umple din nou

nimeni nu are mărunt

balerina scoate un picior din…

Frumusețea nu are nume -

spune băiatul cu pistrui mirați

mestecând poza cu dansatoare de striptease

surpriză la pachetul de chewing-gum

și alunecă de pe tamponul

de tramvai.

*

Frumusețea dă o lumină albastră

pe cerul uitat –

gândește bătrânul cu două umbrele

albe aduceri aminte

așteptând steaua care cade

spre el.

*

Frumusețea creează dependență…

- secvențe cu final la alegere –

Mai știi

drumul acela mărginit

de cearșafuri puse la uscat

pe care rulau filme de dragoste?

eram tineri

am ales câteva

le-am mototolit

le-am înfierbântat

ultimul era gol

nejucat încă

și l-am furat

crezând că poate fi al nostru

(Final I)

acum e împăturit frumos

și-l mănâncă moliile

în lada de zestre a fiicei…