Sunt numai aburi ce se scurg

și-ncet se face seară,

peste dorințe în amurg

un dor din nou mă cheamă.

Sunt Odiseu,

ce de catarg

a strâns în chingi dorința,

a-nvins stihiile în larg

dar a pierdut ființa.

Redă-mă iar să fiu ce sunt

în aburul ce trece,

sărută-mi trupul neînfrânt

căci sunt aici

și pe pământ

ca valul ne vom trece.

Am învățat de la stihii

să fiu frumos și veșnic,

dar dorul tău mă cheamă iar

spre…

Întinde mâna

culege-mi sângele

cum culegi grâul

împrăştie-l

la răsărit şi la apus

să se înalţe, să coboare

cum respiră valul

să înveţe

desfăşurarea în fuioare de lumină

să coboare-n maci

şi să surâdă

în surâs,

cunoaşterea-i deplină

lasă-l să curgă

liber pe cărări,

vin de viaţă

pentru păsări, cuvinte şi culori

privind la soare, poate va orbi

ei şi?

n-o…

Nu moare cel

cu pieptul deschis înspre vânt,

din al cărui pumn încleştat

ţâşneşte o lance,

cel pentru care va exista oricând

măcar o moară de vânt

cu 1000 de capete

nu moare, acesta

îşi strânge tâmplele în palme

până le face izvor

pentru el,

piatra înfloreşte,

copacul şi pasărea

cântă la fel,

planetele

sunt fructe comestibile,

“frumoase la…

Să nu mă cauţi între valuri,

nici între diguri…

Zăpada s-a topit,

în urma ta a răsăit o lacrimă de-argint,

din doruri am împletit câte o stea,

şi-am aşezat pe crucea…

Cu privirea curioasă

şi atitudinea relaxată,

înregistra

ridurile de pe faţa

gândurilor pendulând

în risipirea

unui vis spulberat

de ceasul deşteptător.

Când gura

mişcându-i-se ca a unui peşte

cu răsuflarea scurtă şi rapidă,

simţi un nod de foc în piept.

În inimă

i se căsca un gol

întorcându-se

la adăpostul întunericului.

Îşi şterse de pe faţă

o peliculă de transpiraţie.

Simţea o scânteie de speranţă:

avea tot timpul din lume să-şi refacă viaţa.

Părul era înspicat în…

Și nu ești lângă mine

Când orbii scriu hrisoave;

Le este-atât de bine

Prin slovele bolnave…

Încolăcită în mine ca șarpele

amintirea ta își dezbracă

pe rând

toate cămășile

cândva

în privire aveai poieni

și îmi semănai pe trup

boabe de grâu

amestecându-le cu lapte

iar pământul

se vroia

arat

era secetă

și ploua doar cu iubirea

din noi

ne îngropam unul în celălalt

absorbind și ultima picătură

cu buze arse de veri

toride

într-o noapte

însă…

mai e puțin până am să stau în picioare

cu aerul balansat egal în plămâni



acum încerc să fredonez vântul

să adulmec spatele unui trecător

și să văd rosturile zidului chinezesc



de câte ori îți aduc sâmburi

te pierd în mijlocul focului

într-o aranjare perfectă

aproape ciudată de zori



odată și odată am să ajung

acolo unde nu te vede nimeni

chiar dacă o să ningă tot mai des

și pentru moment nu ai să fii…

astăzi nu scriu un vers fără tine

se răzvrătesc viorile

care au cântat pe umerii mărilor



n-am adunat nimic din pribegie…

Toate cuvintele tale s-au strâns în jurul meu

nu pot pleca, nu pot rămâne

nu am nicio direcţie trasată

miros frumos gândurile ascunse în ele

dovadă că sentimentul are miros de floare

am păşit cu atenţie să nu calc pe litere

deveneau tăceri şi e dureros când vorbesc între ele

produc atâta zgomot

acum fac legătura de ce frazele lăcrimează

tristeţea cuvintelor şi biciuitul tăcerilor

le rup, le lasă neterminate, uneori nerostite, ucise

nu au…

Arunc stele pe zăpada…

                       …

singurătatea

oh dar de te cuprinde…

Împărţit între două dimineţi
Ochiul încearcă privitul
Invers
Ochean întors către tine
Euridice…
Poate ăsta e rostul cuvântului
Precuvântându-te
Să te aduc eu
Franciscanul
Între celelalte păsări

Dimineţile mele nu au nicio punte
Între azi şi azi
Pot sta doar într-un echilibru
Aproximativ
Dar ce mă fac cu ochiul ?

credeai că ești un punct în univers 

când universul este o virgulă în tine my cherry 

ai observat 

super-eroii poartă haine largi 

parcă le-ar fi frig tot timpul 

păstrează-ți sângele rece 

în afara trupului 

așa poți să-mi citești pe buze poezia 

sunt mort de dorul tău 

totuși mă izolez 

mă înghesui în micul meu…

Avusese

impresia că se desface

în bucăţi.

Colţurile gurii

începură să se ridice încet

când vocea îi era înecată

de imaginile

care se derulau

prin minte.

Se trezea

simţindu-se golit

Sângele îi inunda obrajii

şi-n gura ca o linie subţire,

gâlgâiala se transforma

într-un suspin stins

Era îngrozit de durerea

de a-şi începe ziua...

nicio bogăţie nu am

ȋn afara acestui trup trecǎtor

nu pot să-i zidesc nicio margine

sau să-i înlocuiesc o ulucă distrusă de ploi

chiar dacă ȋnlăuntru-i o risipǎ de luminǎ

prin care înoată propriu-mi har

mi-ar trebui mai mult aer

să-mi cotrobăie prin existență până la…