Să închid singură cercul

În dimineţile fără cuvinte

nu-i aşa că aştepţi nerăbdător şi pătimaş

îmbrăţişatea tumultoasă a umbrelor noastre,

ce vrea să ascundă mereu dorinţa dar

mai ales dorul ce topeşte

asteptarea, depărtărea, neputința?

Nici o vorbă nerostită nu arde

mai mult decat nesiguranţa şi tăcerea…

Aş putea să fiu încă poveste,

atâta vreme cât îţi trebuiesc

şi cât îmbrăţişărea nu doare

şi gândul revine deseori…

Aş fi putut fi poveste

Cum să-ţi spun că mi-e atât de iarnă?

că mi-e atât de ieri în jurul meu,

încât mă apucă dorul de curgere..

Aş fi putut fi mereu izvorul

râului ce ajunge cascadă…

Şi sunt încă picătura de picătură ce sfredeleşte

aşteptarea, neputinţa dar nu dorinţa…

Cuvintele aliniate frumos nu mai răspund

întrebărilor tale , despletite şi fantastice

poveşti de iubire…

Cuvintele şoapte nu mai ajung la mine

să-mi curgă în…

Ieşirea din frunză
e doar transformarea omizii
în aripă
nici un merit care să mă apese
doar verdele
şi undeva deasupra
un fluture

fluviul meu este verde acum
ieşirea din el
te va metamorfoza
în sirenă

dar scufundarea ?

Pentru a-şi smulge un zâmbet

amuzat de seriozitatea mohorâtă,

se zvârcolea neliniştit în noapte

fără să ştie încotro i se îndreptau paşii.

În aşteptare rămânând nemişcat

multă vreme imposibil de definit,

nu-şi simţea teama de moarte.

În prag de țară

Adorm în clopote și anii
Adorm în vis nemuritor,
Și-alungă-n dor zâmbind  românii
De-ajung pe drum desparțitor.

Culori de alb si gri, într-una,
Ne-amintesc de timp trecut;
Tricolor de gând pierdut,
Admirând de-a pururi lumea.

Dar rostu-i liber, țelul clar,
Ne absoarbe-n somn sublim...
Și în visele de om, ce ard,
Oglinda sparge-n prag divin.

În casa din văzduh

a impresiei că exist

vreau să fiu căutătorul visător, înaripat,

şi-n abisul cerului de ametist,

să caut printre stelele copacilor,

ecoul reverberant

al trilurilor de…

avem locuri libere

avem locuri libereeee…

omul cu sfori de ceară

devenise…

Coboară din templu să ierţi

pe cei ce te vor mai aproape

şi stai lângă umbre s-aştepţi

ca timpul dureri să-şi îngroape.

Promite-mi să porţi într-o mână

un sceptru-al iubirii de ieri

lucind printre raze de lună

şi fluturi de noapte stingheri.

Pe umeri mantie să-ti pui

cu trenă la poale de stâncă

când vântul aleargă hai-hui

şi vuiet prin gânduri aruncă.

Sub pleoape minuni argintii

să-ţi picure-n…

Sunt adâncul meu din mine,
Ce îl ştiu şi nu prea-l ştiu,
Ce-mi spune mereu de tine;
Şi-nţeleg că-i prea târziu.

Sunt tăcută la-ntrebarea
Are rost să mai aştept?
Cred că ai pierdut cărarea
Să te-aștept, ar fi nedrept...

Sunt poate doar o idee,
Ce-ai avut-o-n cap cândva,
Mă voi folosi de dânsa;
E puţin , dar e ceva!

Sugrumat

în patul

sângeros

al vieţii,

stors

de putere

şi ciudat

de singur

se simţea

privind lumea

cu o tărie de piatră.

Într-o expresie sumbră,

frământându-se în mintea lui,

limba era amorţită de somn.

azi n-am chef să trăiesc…

Destinație

Tren de gheaţă se topește
În a soarelui lumină,
Pasagerii schimbă-n grabă,
Timpul trece, infloreşte.

Sclipitoare roți pe șină,
Încuibate-n zori de zi,
Împing trenul ce-o sa vină
Înflorind in noaptea gri.

Judecată

Zborul din miezul de stâncă încinsă,

Cuprins in suflarea de frunze de tei,

Se-oprește la poarta-ngânării obscure

Și-n strigăt de lacrimi omoară-n regret.

Ce boltă de vină, in gheare străpunge,

Din mituri străvechi, adormite în răni;

Să-nfrângă în aripi, ascunse de pene,

Şi vise şi-ncrederi, strivite de om.

Ce doar în priviri, de ulii si vulturi,

Îndupleci mințirea în chipuri de lut;

În valuri…

Poezia a ieșit în stradă.

Avea o rochie vaporoasă, de zefir.

Trecea…

Cuvintele n-au fost de-ajuns atunci

când primăveri trăiau în verile târzii,

şi norii se-ascundeau pe neştiute stânci

lăsând în urma lor fuioare plumburii.

Nici în tăceri n-am spus ca tu să înţelegi

cum tremurul era, un dor de neuitat,

ţi-am dat fiorul clipei în care să mă legi

fără să ştiu de ce, prin alta ai plecat.

Nu ştiu ce anotimp s-a rătăcit cu tine

sau câte-n jurul tău aievea ţi s-au strâns

şi dincolo de noapte când nu erai…

La tine în iatac lângă conduri

Te-am răsturnat pe-un vraf de ţesături

Şi-am sigilat cu buze de tafta

Protestul murmurat de gura ta.…

 nu plâng…