În prag de ţară

[Bolache Costin Andrei]

În prag de țară

Adorm în clopote și anii
Adorm în vis nemuritor,
Și-alungă-n dor zâmbind  românii
De-ajung pe drum desparțitor.

Culori de alb si gri, într-una,
Ne-amintesc de timp trecut;
Tricolor de gând pierdut,
Admirând de-a pururi lumea.

Dar rostu-i liber, țelul clar,
Ne absoarbe-n somn sublim...
Și în visele de om, ce ard,
Oglinda sparge-n prag divin.

[Bolache Costin Andrei]

Vă mulţumesc pentru comentariu.

Vă urez o seară plăcută în continuare!

[Bolache Costin Andrei]

Vă mulțumesc pentru comentariu. 

Normal ca pot să dau o explicație a ceea ce scriu. Dar ideea într-o poezie nu este si să se lase mister și cititorul să se întrebe ce a vrut sa scrie autorul?

Înca sunt la inceput, și proză aș putea să scriu, dar îmi place mai mult poezia. Și o să încerc să devin mai bun, din acest motiv m-am și înscris pe site.

O zi frumoasă vă urez. :)

[Sofia Sincă]

De explicat, văd că o faci foarte bine... Însă noi citim versul nu explicaţiile. Acestea le dăm noi, cititorii. Atunci mai bine e să scrii proză dacă aşa te poţi exprima mai clar. Sau dacă faci poezie, edifică-te înainte în ce stil vrei să construieşti: clasic sau vers alb. Dacă vrei clasic, edifică-te în principiul canoanelor la care este supusă poezia clasică. Altfel creaţia ta este nulă. Din punctul meu de vedere. Şi cred că nu sunt singura.

E mai la îndemână versul alb, dar este imperios necesar să construieşti metafore şi mesaj versurilor.

Cu prietenie, Sofy!

[Bolache Costin Andrei]

Și prin pierderea legaturii cu Dumnezeu, mă refer a unor oameni, care.. se manifestă in ziua de azi mult mai ieșit din comun decat ar fi de acceptat..

[Bolache Costin Andrei]

Da, aveţi dreptate, nu am fost atent la "alungă". O să modific imediat.

La "într-una" da, m-am referit că se întamplă mereu.

Prin oglinda mă refer la cum se vad oamenii pe ei inşişi, şi prin spargerea oglinzii în prag divin am încercat să fac referire la pierderea legăturii cu Dumnezeu.

[Vasilisia Lazăr]

Nuu, am încercat s-o limpezesc. Îmi pare rău, nu am ce.

„Românii” nu rimează cu anii. Și apoi, „Și-alung zâmbind de dor românii”; cine alungă? Bănuiesc că tu, fiindcă dacă erau anii sau altcineva, spuneai „alungă”.

Bănuiesc că „într-una” dorești să însemne „mereu” și nu „în una”. Dacă e așa, se scrie legat (întruna).

Rima e și îmbrățișată, și încrucișată, și inexistentă. Ritmul se scindează fiindcă nu se respectă nici numărul constant de silabe din versuri, nici accentul nu cade la fel.

Apoi sensul... Alambicat. „Oglinda sparge-n prag divin”. Care oglindă? Care prag? Nu știu, mai așteptăm păreri.

[Bolache Costin Andrei]

Vă mulțumesc pentru comentariu.

Nu am vrut sa fie poezie clasică, nu am vrut neapărat sa scriu în rime. Am stat cu foaia în mână și am scris ce am simțit de, sincer, ce văd în jur prin țară.

O seară bună în continuare

[Vasilisia Lazăr]

Costin sau Andrei, nu contează. Poezia aceasta nu ți-a reușit. În primul rând, nu prea am înțeles ce ai dorit să spui, în al doilea, nu respectă canoanele poeziei clasice: ritm, rimă, măsură. Voi încerca într-un comentariu ulterior să-ți dau o variantă, deși nu sunt convinsă că voi reuși fiindcă e totul cam ambiguu.