flamura ta galbenă

[paparuz adrian]

 

 

azi n-am chef să trăiesc

în mine îndoiala ta a crescut

un deal pietros prin pieptul meu

ai săpat o tranşee sub flamură galbenă

de sticlă

tragi fără să ţinteşti

glonţ după glonţ

mai repede şi mai repede

eşti deja pe automat

fără să-ţi pese dacă mă ucizi sau nu

timp nici nu-mi rămâne

să-mi aşez cumva vesta

să-mi încarc şi eu tunul cu flori

opreşte-te o clipă iubito

uite ridic steagul alb

 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

De câte ori nu am cedat în iubire!...

Frumos liricizat!

[Chris]

N-ai chef să trăieşti şi totuşi eşti preocupat de vestă antiglonţ :))))))) Împotriva îndoielii tu lupţi cu flori, frumos! :))

[Gabriela Grădinariu]

Când flamura e galbenă , steagul alb e inutil . Admirabilă haină metaforică  i-ai pus crizei !

[gina zaharia]

superb, superb!

[Ion Lazăr da Coza]

Deși n-ai chef (azi) să trăiești, te plângi totuși că n-ai timp să-ți așezi vesta (antiglonț). :)

Poezia-i cu noroc.

da Coza

[Sofia Sincă]

Ai declanşat prin versuri imaginea fiinţei furioase... geloasă dacă ar fi să ne luăm după flamura galbenă. Tirul supune ţinta la pierderea şansei de supravieţuire. Şi ce frumos gând de răsplată... un tun de flori! Poate va scăpa...  :))

Admiraţie pentru idee şi desigur şi pentru construcţie!

Sofy