Când cade bucuria

[constanta popescu]

Să închid singură cercul

În dimineţile fără cuvinte
nu-i aşa că aştepţi nerăbdător şi pătimaş
îmbrăţişatea tumultoasă a umbrelor noastre,
ce vrea să ascundă mereu dorinţa dar
mai ales dorul ce topeşte
asteptarea, depărtărea, neputința?
Nici o vorbă nerostită nu arde
mai mult decat nesiguranţa şi tăcerea…
Aş putea să fiu încă poveste,
atâta vreme cât îţi trebuiesc
şi cât îmbrăţişărea nu doare
şi gândul revine deseori obsesiv spre întoarcere…
Aş putea să-ţi spun eu cum închidem cercul
dacã nu s-a uscat şi s-a rupt
de atâta vreme, încât sã opreascã izvorul
Aş putea chiar sã-l închid singurã
în tãcere, cu emoţie, candoare şi teamã
fãrã sã-ţi tulbur apele gândurile, dimineţile
Doar aşa povstea rãmâne fãrã sfârşit
şi se usucã în tãcere şi parfumul pluteşte
sauv peste vreme ca sã poţi oricând recunoaşte
starea atât de râvnitã şi neatinsã.
Ce e mai frumos ca din când în când
sã-ţi pipãi emoţionat povestea şi sã vrei
sã refaci încheierea netrãitã si incredibil
de pãtimasã…?

[Vasilisia Lazăr]

Scrii cum simți, Constanța. Departe de a-ți cere să fii ermetică. Personal nu mă dau în vânt după ermetismul din poezie. Nu știu dacă e în trend. Eu îl consider doar un curent asemănător dadaismului. În schimb, ador poeziile care îmi transmit emoție, fără a fi patetice.

[constanta popescu]

Multumesc celor ce au citit si au rezonat sau nu! daca sunt femeie scriu ca o femeie,sunt poveste, vis si dor

O sa ma straduiesc sa fiu mai concisa dar nu stiu daca nu o sa stirbesc misterul, melodia, curgerea ...nu vreau o poezie ermetica, " in trend", vreau ceva suav si cu mult suflet.Asta daca nu-i dati o nota de infantilism. Nu vreau. De altfel iubirea nu moare si nu are varsta. Daca ati vibrat sunt multumita!

[Ion Lazăr da Coza]

şi gândul revine deseori obsesiv spre întoarcere… deseori și obsesiv sunt (aproape) sinonime!

de pãtimasã…? > de pãtimașã?… După punctele de suspensie nu se mai pun alte semne de punctuație!

Iarăși o poezie bună.

da Coza

[Sofia Sincă]

Deşi e scrisă sub formă de poveste, ''poveste'' pe care o pomeneşti, poezia are sensibilitate şi romantism. Parcă este continuarea precedentei, doar cu dorinţa de a închide cercul. Dacă e spre bine - să se închidă, dacă nu e mai benefică tatonarea.

Poezia se cere şlefuită: are diacritice puse aiurea, virguliţe la s, blancuri (pauze) neefectuate după virgulă, punctul lipsă la terminarea frazelor şi, dacă se poate să se mai reducă din cuvintele de legătură, pentru a diminua acea tentă de poveste.

Oricum am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Frumos transpui în vers visarea !

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place. Frumos! Sensibilitate, cursivitate. Poezie care te relaxează sufletește.

Sunt câteva diacritice în plus. Ș în loc de s.

Drag,