Aș fi putut fi poveste

[constanta popescu]

Aş fi putut fi poveste

Cum să-ţi spun că mi-e atât de iarnă?
că mi-e atât de ieri în jurul meu,
încât mă apucă dorul de curgere..
Aş fi putut fi mereu izvorul
râului ce ajunge cascadă…
Şi sunt încă picătura de picătură ce sfredeleşte
aşteptarea, neputinţa dar nu dorinţa…
Cuvintele aliniate frumos nu mai răspund
întrebărilor tale , despletite şi fantastice
poveşti de iubire…
Cuvintele şoapte nu mai ajung la mine
să-mi curgă în palme dragostea nespusă din poveste
cuvintele toate îngheată în iarna asta.
Şi când mă gândesc cât de curgere pot fi,
ar trebui să-mi fac griji să nu-mi sece izvorul
ce ajunge oricum cascadă.
Şi totuşi nu e greu deloc să fii izvor
atâta vreme cât mai există poveste şi dorinţă
Mi-e teama uneori să nu-mi îngheţe curgerea,
Dar sigur nimeni nu-mi poate opri izvorul
atâta vreme cât există iubire.
Mi-ai spus odată că am fost ce nu credeam că există:
că am fost poveste…
Cum să-ţi spun că mi-e atât de dor
Să fiu cascadă, să fiu povestea… ta.

[Ion Lazăr da Coza]

Se vede că ai poezia la tine, doar că mai trebuie distilată.

Îmbrățișări.

da Coza

[Sofia Sincă]

Ar trebui să-mi fac griji să nu-mi sece izvorul

Eu zic să stai liniştită dacă te-ai înscris în site-ul nostru. Te vom antrena pentru curgerea fluentă a izvorului tău poetic.

Prin urmare, bine ai venit cu poezie în cercul nostru literar.

Cu prietenie, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

 Ai fi putut fi poveste , dar ești poezie . Caldă , profundă , vibrantă .  Bun venit!

[Vasilisia Lazăr]

Bun venit cu poezie, Constanța!

O poezie tare sensibilă! Curge frumos.

Aș fi preferat-o puțin mai sintetică. De evitat repetițiile pe cât posibil.

Aștept cu nerăbdare și altele (două pe zi, după regulament).

Cu drag,