Întâlnire neașteptată

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

   

Poezia a ieșit în stradă.

Avea o rochie vaporoasă, de zefir.

Trecea

de la un om la altul,

în ochi adânci

furând zâmbete,

vise, să le ascundă în ani neașezați la rând

în calendar.

Rochia vaporoasă flutura peste chipuri

în valuri

Alergam să prind clipele,

atinse de pulpele ei, metafore bronzate,

multe mi se spărgeau

în amintiri,

începutul versului nu își găsea locul

și titlul nu avea rădăcini

 

îi e dor poeziei de valurile mării, dar

azi... în valurile străzii

înotând într-o mare de ochi, cu valuri înalte,

suflete adânci,  

în recifuri colțuroase

și pestilențiale.

Oricând te poți îneca în mulțime

chiar și pe trecerea de pietoni.

Poezia trece pe lângă broboanele halbelor de bere

și zgribulită la umbra restaurantului

preferă Anca Parghel și un pahar de vin...

delirul surdinei

 

La un semafor

m-a atins cu părul mătăsos.

Așteptam să spună ceva

când m-a privit cu ochii aceia

de tău,

cuvinte memorabile, nemuritoare...

 

Nu a spus nimic,

A trecut mai departe.

Mirosea a mere verzi, urma ei.

Un ritm cu aromă de tei

se-ndepărta cu pași de ciută,

orașul

se scufunda în orele serii.

Teo Cabel

[Chris]

Poezia capricioasă se plimbă cu rochia ei vaporoasă pe străzi. Frumos! :))

[gina zaharia]

Teo, poezia ta strălucește! Așadar, trebuia să iasă pe stradă!:) Vezi câte priviri sunt ațintite asupra ei:))

Admirație!

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

Bucuros să vă revăd, Ion da Coza, Sofy Sincă, Vasilisia da Coza, Ion Mony, Mihaela Popa, Iris Marinov.

Îmi fac mea culpa pentru absență nemotivată.

Sofy mulțumesc pentru observație, nu este greșeală. Totuși pe viitor la o eventuală publicare o să țin cont.

Teo Cabel

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie senină ca un tău cristalin.

Încântat

da Coza

[Sofia Sincă]

Ce frumos! Iubirea în ipostaza unei fete, alergând voluptuasă pentru a-şi cunoaşte, recunoaşte valoarea. Şi cu inocenţă, cu dorinţă, aleargă prin tot oraşul, printre lumea pestriţă... aşa cum de fapt sunt mesajele poeziilor - diversificate. Noroc că e recunoscută...

Un poem cu simţire şi sensibilitate.

M_aş lega totuşi de un aspect, Teo: Această frază după ce repetă de vreo trei ori valuri, rămâne în suspans prin folosirea verbului înotând la gerunziu.

îi e dor poeziei de valurile mării, dar

azi... în valurile străzii

înotând într-o mare de ochi, cu valuri înalte,

suflete adânci,  

în recifuri colțuroase

și pestilențiale.

Sau poate, aşa ai dorit.

Oricum am admirat farmecul fetei-poezie.

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

Poezia. Uneori o căutăm și n-o găsim nicicum. Alteori trece repede și o atingem doar pentru o clipă. Alteori ne găsește ea pe noi, ba mai stă și la o ceașcă de ceai.

Frumos, Teo!

[Ionel Mony Constantin]

 Foarte multe ziceri frumoase in poezia ta Teo !