legaţi în serie pâlpâim 

ca beculeţele de crăciun 

pe planeta cu ciuperci atomice 

Pe cerul nopţii-n taine-nvăluite

Întunecate falduri de mătase

Luceferi blânzi, cu coame netezite,

Filoane de lumină, grandioase,

Feerice luciri prin văluri fine

Sărută lutu-nsufleţit de gânduri

Nădejdi târzii zăcând pe strapontine

Îşi cată împlinirea printre rânduri.

Pe-un ţărm uitat, cu urme de păcat,

Suspină marea-n creasta unui val

Când ţipă surd, în noapte-ncătuşat,

Un pescăruş…

Îmi zboară păsări

peste libertate,

am populat

tărâmul meu pierdut

cu zei desprinși

din frescele rupestre,

eu, le-am dat suflet

și putere de cuvânt.

Spre decadență

mă îndeamnă

ritmul ploii,

mă trec fiori

prin sânge năvălind.

Eu, mângâi cu nesaț

toți trecătorii

și catifeaua

cărnii suspinând.

N-am timp

pentru regrete deșuchiate

sunt doar atât

nu pot să fiu mai mult,

trec gândurile…

tai pântecul norilor

să curgă ploaia ca un sânge al apusului

peste copila secetei



anestezie locală

înfig ace

în ochii de un albastru trist

caut lacrima ce îi sărează

gustul buzelor sângele ...

ocna inimii pulsează apă de mare

în toracele golit de îmbrăţisări



mă caut în ţesuturile ei

un…

Un vârf de munte abrupt

Se-nalţă în tăcere,

Din paradis pierdut

De-a lumii mângâiere.

O litera pictată

S-aşterne întru cuvânt,

În lacrima uitată

De şoaptele de vânt.

Păienjenii îşi ţes

Pe aripile cărţii

Locaşul unde ies

Toţi autorii morţii.

În freamătul deşarte

Scriu pagini volatile

Pe un perete, în noapte,

În crestele-mi subtile.

Cu mâna…

Ţinutul de gheaţă-ntr-o lume pierdută

Se vede-n oglinda mirajului stins,

Pe plapuma neagră din şubred abis

Privind universul pe-o cale-abătută.

Deşertul funebru zăreşte o floare,

Un gram de mireasmă pierdută în fum

Prin ploaia de stele ce cade pe drum

O galaxie umedă în calea-mi apare.

O raza maro provenită din stele

Îmbracă ţinutul de gheaţă-ntr-un mire –

Pe Calea Lactee spânzurată de fire

O face…

Când, mirosind a lumânare stinsă,

Din cel ce-am fost nimica nu mai sunt

Aş vrea să nu mă risipiţi în zare –

Lăsaţi-mă la locu-mi pe pământ.

Să pot s-ajung un bulgăre de lut,

Şi-apoi pe-o roată de olar, un vas,

Şi tot ce n-am putut să fiu cândva

Aş deveni din ce am mai rămas.

LICURICI

păşesc pe noapte

talpa ridică un zâmbet în colţul gurii

ghiduş când universuri străbate apoi se-ntoarce în piele

prin hrube tuneluri şi fante în mine păşesc

să-nluminez tuşa de-ntuneric spaima de bezne să spulber…

Și uneori mai vine toamna

peste mine,

eu îi zâmbesc

și îi cedez mirarea.

Mă vor iubi, înlănțuit, bacante

din sufletul dezlănțuit,

ca marea.

Vor trece anotimpurile neștiute

peste minunea

timpului concret,

mă voi ierta mereu

pentru păcate

e vremea mea

și încă pot să iert.

Doar visul va rămâne

mai splendid decât vântul,

contur subtil gândirii

în fermă revărsare.

Și voi seduce

fără drept și gânduri

doar…

privesc mărul

exist

o să spui

- și ce dacă

dacă vreau

Sahara va fi apă

zâmbești

vreau să trăiesc și toamna

care înflorește caișii

-e nebună

hei…

Floarea-cadavru

dispare din Indonezia, dar

se reface aici, unde

cactuşii nu mai înfloresc decât noaptea

ascunzându-şi durerea

aici, unde

lumina e râncedă şi

cuvintele tac, sângerând

festin pentru vulturi pleşuvi

şi aerul, din ce în ce mai agresiv

miroase acru

aici, unde

tâmpla timpului zvâcneşte agonic şi

şerpi răsar pe ramuri fără frunze.

Într-o poiană prin…

 În oraşul cu visele zidite-n

pereţi de smoală

trupuri de gânduri aplecau

copacii de culoarea toamnei.

   Ochii înroşiţi  de lacrimi singulare numărau

bagajele doldora de suflete…

Cai albi îmi tropăie prin gânduri

cuvinte repezi încercând s-ajungă

galopul lor, o toacă e, din scânduri

trist nechezat, ca o cântare lungă.

Vântul îmi țiuie prelung prin plete

tot gângurind, fără de înțeles, ceva

norii îmi povestesc acum de sete

plângând a soare aprig, undeva.

Marea foșnește verde printre stânci

în șoaptă, povești…

Te-am întrebat de ce plânge pădurea,

De ce se duc câmpiile spre toamnă,

De ce prin ramuri vântul trece-aiurea,

Iar tu îmbătrânești frumoasă doamnă.



Sosește iarna și-mi e dor de tine,

Trăiesc din nepriceperea unui sărut,

Mi-am rătăcit privirea-n părul tău și-i bine

Frumoasă doamnă, când te-am cunoscut.



Te-am modelat și te-am ascuns…

Risipă de spaţiu

nu fugi din cetate iubite

glonţul iubirii te va ajunge şi-n coada cometei

şi-n genune de vei ascunde ochiul inimii

să nu se deschidă

prezenţa ta în magie

şovăielnici paşi de…

rătăcind printre cuvinte

am atins azi cerul cu mâinile

căutând un petec de senin...

ce n-aş da,

cât n-aş vrea

ca el să umple cu linişte golul,

să rupă vraja,

să mă azvârle departe,

acolo unde florile şi fluturii

se joacă cu prospeţimea ierbii

şi dăruiesc fărâme de viaţă

şi bucurie

şi dragoste

...............

pâcla

ascunde seninul

arşiţa

vălureşte…

celui ce m-a zidit în umbră

mi s-au încâlcit degetele

ioane

pe o palmă de pământ…

pusesem pentru tine

zăvoare de gânduri la uși-

m-ascundeam,

tu nu credeai

că încă mă joc cu păpuși…

plângeam

când te-am lăsat atunci de mână

mi se părea ciudat

să fim mereu împreună

apoi am ales drumul pavat cu  străini

în suflet adunam gheme

de spini și alți mărăcini

mă opream să te caut

la fiecare răscruce și pod

scriam cu tăcere

în viața mea alt și alt…

iarnă

sub pleoapa dreaptă

toamnă

stau în praful magic al verii

unde-și revarsă lumina bătăile aripilor

mă reazăm de cuvinte rotunde

iar ele îmi…

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele toamnei,

alungă

reveriile

rănind spiritul

făcându-l suplu

până la plâns.

Tăcerea ta,

iubito,

m-a făcut

gondolierul –

stăpân peste

lagunele toamnei.