Secvenţă

[Ion Lazăr da Coza]

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele toamnei,

alungă

reveriile

rănind spiritul

făcându-l suplu

până la plâns.

 

Tăcerea ta,

iubito,

m-a făcut

gondolierul –

stăpân peste

lagunele toamnei.  

[Vasilisia Lazăr]

Tăcerea ta

arcuită

ca etrava gondolei

împotmolită

în singurătatea

gondolierului,

stăpân peste

lagunele toamnei,

Superb!

Felicitările le merită poetul, Bombonica. Eu sunt doar impresarul. :))) 

[Bonnie Mihali]

"vina" Lisiei imi place...in felul acesta descoperim poetul din Ion da Coza...Felicitari, Lisia!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Asta e şi politica acestui site, stimate domnule Constantin: Autorul e suveran, dar totuşi să nu se considere infailibil, adaug eu!

[Ionel Mony Constantin]

 Dumneavoastră sunteţi autorul domnule da Coza şi decideţi în consecinţă !

[Ion Lazăr da Coza]

Îmbrăţişări, Dan.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulţumesc, Bombonica, pentru semnul tău.

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Mony, nu pot renunţa la repetiţia versurilor stăpân peste / lagunele toamnei fiindcă am urmărit o eliptică. Iar versul făcându-l suplu mi s-a mai spus c-ar fi în plus (balast!). Eu îl văd în contextul replicii pe care a primit-o proverbul "Apa trece pietrele rămân" "- Rămân, rămân, dar tocite!", deci tăcerile iubitei au efect şi pe termen lung.

Mulţumesc pentru sugestii!

Îmbrăţişări

[Ion Lazăr da Coza]

Any, că mă descoperiţi şi ca poet, e "vina" Lisiei. Ea scoate câte o poezie din cartea mea de debut şi o postează. E adevărat, nu am renunţat definitiv la vers în "ciuda" unui confrate care, citindu-mi doar proza, mi-a zis: "Nu ştiu ce poezie ai scris, dar te sfătuiesc să scrii numai proză!" 

[Ion Lazăr da Coza]

Mulţumesc, Maria, pentru popas.

[Ion Lazăr da Coza]

Dle Ionac, sfaturile, chiar şi post factum, sunt bune şi le iau în dezbatere pentru perfecţionare. N-am suferit niciodată de suficienţă (zic io).