Tu fluture, eu floare.

 Cât oare ne mai doare?

 Mi-e arderea o boare

 Născută din chemare.

 Port dorul în culoare,

 Parfum de sărbătoare,

 Mireasmă de iertare,

 Peste cuvinte-amare.

 Furtuni de ne-ntâmplare

 Respiră prin petale,

 Cătând printre răzoare

 O clipă de candoare. 

 Din văi dogoritoare,

 Prin umbre rătăcite,

 Din verile - ispite

 Și vise nenuntite,

 Plâng suflete…

… de iubire – Hoți!

autor-Rodica Răpeanu 



De-aș fi o frunză în toamna ta pustie 

Pe al tău ram aprinsă eu ți-aș sta 

De te trezesc  foșnind de bucurie 

In trunchiul tău de lemn m-aș desfăta.



De mă desprinde goală apoi vântul 

In palma ta căuș, eu vreau să cad 

Prinzându-mă…

Ne contopim ca ape în vopseluri:

Când eu sunt galbenă, tu eşti senin,

Când tu eşti verde, eu îţi sunt carmin,

Ne mai zărim prin fante şi creneluri.



Apoi ne punem tocului cerneluri,

Ne cufundăm în lacul opalin,

Ne contopim ca ape în vopseluri:

Când eu sunt galbenă tu eşti senin.



Atingere în vârfuri de peneluri

Când modelăm spirale-n caolin

Şi, iar, pierduţi în solul…

urme de crăițe aplecate spre răsărit

miros de nuci verzi

aceleași ziduri neterminate

rupând un colț din lume;

adorm cu capul între palme

îmi țin visele să nu alunece

pe umeri de copil,

în mine toamna se preface în stâncă

curbându-și poalele 

într-o rugăciune plăpândă.…

Versificare după o legendă  primită pe net.

Prin munții Giumalău, sus, sub un stei de piatră

O pustnică ce n-avea nici pat, nici loc de vatră,

Trăia de ani uitată, rugându-se mereu

Pentru întrega lume, cu drag, la Dumnezeu.



Avea privirea blândă, și ochi înlăcrimați

Când se ruga la Domnul, s-ajute pe-ai ei frați.

Sfințite erau toate pe unde ea trecea

În noapte a ei rugă, poiana lumina!



Al Pojorîtei stareț primi în somn un…

       De câte ori

       te văd

       iubire

       n-am timp

       să te întreb

       ce faci,

       cum o duci,

       cum te mai simţi,

       mereu trebuie

       să alerg

       să prind din urmă

       dorul de tine.

A mai trecut o zi

ascultând ploaia căzând

pe drumul dinspre mal,

respiram greu

sub zgomotul câtorva paşi

şipotind la fereastră

făcând liniştea lacului

să o simt mai aproape ca niciodată,

că vântul mirosea a stânci umede,

a pâraie sălbatice

şi a pământ aburind.

A mai trecut o zi

şi tremurând

mă aflu cu gândul

la ziua ce va sa vină

uitând cum de…

 …

 …

de ce ți-oi spune

să asculți tăcerile descântând

luminițele îndrăgostite de liniște

sau cum din blândețea nopții

cade peste noi timpul

umplându-ne pumnii cu clipe de neuitat

de ce ți-oi mărturisi

că fugind spre locul unde cuvintele-ți

repetau numele…

Am obosit 

să scoți din mine rând pe rând 

toți îngerii,

toate umbrele

să-ți îngropi la călcâiul meu 

ultima fărămă de toamnă.

e atâta liniște,

dincolo de mine

și-au strâns cocorii cuibul,

un pictor…

Cântă, pescarule de inimi,

pe arhipelagul notelor înalte

s-a dat startul albastru,

cheia e la tine,…

O rodea

recunoștea chiar ea

că atâta armonie-n casa socrilor…

Amurgul ne îmbie

cu o licoare sângerie

să bem, până ne-neacă

valul mătăsos

vom fi doi morţi, frumoşi şi tineri

pe-o plajă albă - soare si nisip-

cuminţi, vom aştepta

să prindem rădăcini

din rădăcini,

vor creaşte lujeri verzi, puţin săraţi,

nerăbdători

să poarte flori şi să hrănească

albinele luminii

şi fluturi zâmbitori

poate va creşte şi-o fântână

cu apă vie, pentru

doi…

îmi cerne toamna lacrima fierbinte

ce a rămas în urma ploilor din vară

covor așterne jucăuș 

din irișii rămași ascunși

un verde crud 

se-așează pe o geană

iar galbenul mă înconjoară

sărută bolta înstelată 

de bruma 

ochiului pustiu

îmi cerne toamna dorul greu 

ce-apasă coapsa argintată

și sânu-i mugur 

ce-a desprins 

sărutul 

lunii peste…

Mă însoţesc adeseori cu molii!

În drumul nostru plin de levănţică

Am între ele una cuminţică,

În mapa mea cu zece portofolii.



Se-ascunde în sertare, printre folii,

Ori zburdă între cărţi şi când mi-e frică

Mă însoţesc adeseori cu molii

În drumul nostru plin de levănţică.



C…

Mi-am rupt picioarele

să nu pot păşi

pe oase de întuneric,

mi-am tăiat urechea

să nu mai aud strada,

mi-am scos ochii

să nu mai vad,

mi-am ars degetele

să nu pot scrie,

mi-am ucis trăirea.

                                      Viermi de furie

                                      colcăie-n mine

                                      ca jarul…

Lăsaţi în timp ce plouă

Nebunii să umble pe străzi

Căci ei sunt cei ce caută

O lume mai albă,

Lăsaţi-i liberi

Şi libertatea îi va sugruma,

Lăsaţi-i şi ei ne vor lăsa

Fără-a fi fost

Ziua ce va să vină

Cu ploile ce şterg obositele scripte,

Lăsaţi nebunii să trăiască

Şi singuri viaţa-şi vor da

Crezând în voi -

Nebunii zilei de mâine.

 …