Telecomanda

[Ion Lazăr da Coza]

O rodea

recunoștea chiar ea

că atâta armonie-n casa socrilor

o rodea

și-i boteza în fel și chip

matroașca punea mâna pe pensii

și dac-aducea un pet

de bere amară-n cămin

sorbea și bârnăcreață (nea Ilie)

dacă nu

nu

mai dădea el câteodată

de banii ascunși prin bulendre

și se-ntorcea de la pâine beat

mormăind ce tineri

ce respect

ia și mata o bere nea Ilie

pot scăpa de ei

nu

uitucă

babâlca n-ar fi putut

jura că-i lipsesc niscai bănuți

la numărătoare

las’ că-i bărbat

și-i rupt de muncă

ce dacă mai gustă și el

întorcea foaia

când fiu-su ținându-se

de garduri se-nturna acasă

ca un tizic moale

și asta o rodea pe noră

că fonfăita avea dublă măsură

păi cum să-și ia și ea o draperie grea o

carpetă cu Isus-cu-miel-în-brațe

în casă nouă dacă

suge-malț al ei bea și pe caiet

dar o telecomandă

ca a socrilor ce-adormeau

cu muzica populară deschisă

și-a cumpărat iar prin fereastra din grădină

le dădea filme de ăleaa

de ăleaa

porcule

porc bătrân la astea te uiți când io adorm

porcule

da’ nu io faaa

se apăra placid nea Ilie năucit

de somn și de potopul de palme ce-i

plescăiau chelia

disperată

confiata domnului

își pârî hăitanu’ la popă

nea Ilie n-ai și alte păcate

nu

n-ai și alte păcate nea Ilie

nu

săracu’

uitase la mărturisit

cum uităm noi ziua nevestei

de-ntâmplările cu televizorul

în prima duminică

popa afurisi

din altar

telecomanda și pe nea Ilie

auziră zău însurățeii și-l cinsteau să

le spună cum e cu stimulentul

 

bahotârca dormea de-acum cu bani’-n sân

cu telecomanda nu

c-avea radiații

o speriase noră-sa.

                    din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Simțind că Lisia duce grea povară pe umeri, am dezlegat-o de la a-mi citi „creațiile” și acum ciorba-i mult mai gustoasă. Tu ești de-o gentilețe rară, Gina.

[gina zaharia]

Obositor zici, acu' după ce ne-ai molipsit? Adică să stau eu şi să mă frământ: oare ce s-o mai fi întâmplat pe acolo?!!:))

Cred că Lisiei i-ai povestit în somn, tot. De-aia se bucură de dezlegătură!:))))

[Ion Lazăr da Coza]

Dar dacă devine obositor, Gina, te dezleg de promisiune.

Pe Lisia am dezlegat-o și tare se bucură. :)

[gina zaharia]

Am folosit telecomanda sufletului şi am ajuns aici. Doar îmi/îţi promisesem că voi urmări cu plăcere tot ceea ce rulează pe ecranul vieţii vrâncene:)

[Ion Lazăr da Coza]

Ehe... încă n-ai văzut decât juma, Iris.

Mulțumiri.

[Ion Lazăr da Coza]

Se-ntâmplă, Augusta, și la case mai mari... Chiar și la palate... :)

[Ion Lazăr da Coza]

Gabriela, mulțumesc de fina-ți remarcă.

[Ion Lazăr da Coza]

Latura hâtră a minţii tale poate inventa multe.  Spui, Sofia. Cazul e real. Dealtfel, a fost un caz similar la tv. - se șicanau vecinii.

Drag de popasul tău,

[Ion Lazăr da Coza]

Buleandră e mai arhaicul cergă. Pluralul bulendre e mai mult un jargon pentru haine/țoale.

TIZÍC, tizicuri, s. n. Un fel de turtă prismatică făcută din balegă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție.

Dar, Nuța, trăiesc la țară printre săteni cu bune și rele... Realitatea? Nici rai, nici iad.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Lisia, deloc nu-s original. Iau subiectele din „natură”. Când întâlnim câte un consătean îți spun că respectivul e prototipul personajului cutare sau cutare. Uneori intuiești cu puțin ajutor acest lucru...

Mmmuuaaa!