Ai fost....

[Mihai Katin]

 

Ai fost regina înainte

Să fii salcie

Şi eu podul de pin roşu

Pe care te simţeam copila pădurarului ce avea un câine

Ce  lătra  anunţându-ţi venirea... 

Treceai ușor,cu  teama de a nu  privi

Cu ochii mei,

De a nu  iubi

Cu inima mea,

Ce mult mă strângeai la piept,

Alergam împreună prin poienile cu zâne verzi

Și piticii adunând ceara stelelor stinse în urma noastră

Până când

Au început vânătorile

Şi n-ai vrut să fii căprioară, nici eu cerb.

Mi-au crescut aripi de şoim

Să pot străbate regatul în care

Te-ai zămislit prinţesă apusului de mărgean,

Ce mult aşteptam să vii

La ferestrele unde vorbeai cu Luna,

 Îţi luam cuvintele

Şi le purtam în pustiul selenar,

Din ele să crească iarba albastră prin care

Să se ascundă iubirea ce nu mai ştia

Câte nume avem,

Câte glasuri sau de ce

Uneori ne rămâne o umbră plutind uşor peste anotimpuri

Până la găsirea altui chip şi altor paşi,

Ai fost regina şi eu potirul

Din care buzele tale sorbeau uşor,

Ai fost prea frumoasă şi eu luciul de oglindă,

Te ştiam atât de mult încât

M-am zidit în pereţi şi trepte

Să-ţi fiu pretutindeni aproape,

Acum regatul nostru este cât un ocean,

 Cât un cer de stele inimi,

Ne ascultăm valurile,

Ne privim nisipurile şi visăm

Cum prea singuri trecem de noapte

Încoronaţi în ultima nemurire.