magic

[petrut dan]

ți-am spus te iubesc

pentru ultima oară

trec podul în spectacolul apei

umbre aruncă monede

 

ar trebui mai puțin de un om

să le-ajungă

 

în fiecare seară îmi lași

ceaiul fierbinte geamul deschis

găsesc eu ceva

 

un semn infinit îmi trece prin inimă

teama de moarte –

iederă întinsă pe zidul

ieșit din pământ

 

felinarul împrăștie aceleași nuanțe

precum o boală de piele

pe masa de piatră încep o scrisoare

 

lucrurile în care nu cred se răzbună

iluzia că plec apoi te iubesc

în mijlocul casei

rămâne cearșaful mușcat

de furnici

în locul dulce pătat după noi

se mută un punct cardinal

 

prin coaja copacilor ajungem la cercuri

vorbesc despre tine și întâmplări

din trecut voi face să uiți

magia iubito număr până la trei

ce-ți amintești

în afară de plăcuta cădere

nimic

 

dimineața ies în oraș

fum de țigară

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc pentru frumoasele  cuvinte și prezența caldă, ca de obicei impresionantă scriere, ireproșabilă, mă bucură felul în care rezonezi, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc, dezbaterile în anumite limite fac numai bine și poeziei și cititorilor, cu drag!

[petrut dan]

Alex, ma man, mare plăcere, apreciez prezența și cuvintele lăsate, cu prietenie!

[petrut dan]

Domnule Dincă Valerian, vă mulțumesc, cu stimă!

[bolache alexandru]

Ai stima și prietenia mea, Monica! 

[Monica Pester]

Dragă Alex . Știu că amândoi iubim poezia Poetului. 

Dar între noi nu pot exista controverse. Pentru simplul fapt că din

afirmația mea despre magia iubirii trebuia să se înțeleagă doar că 

semnificația cuvântului magic este mult prea puțin spus despre iubire.

Am explicat mai departe în comment

Îmi pare rău dacă am indus în eroare, probabil nu am găsit cuvintele potrivite. 

Toata stima mea, Poetului 

Toată stima mea, prietene , Alex 

[bolache alexandru]

Un poem modern bine structurat, despre iubire, despre magia iubirii și aici o voi contrazice pe Monica... Eu cred că iubirea are in ea ceva magic. Poate de aceea lucrurile în care nu cred se răzbună... Ți-am ascultat comentariul la recenta emisiune și am fost surprins de vocea sigura a unui bărbat matur. Versurile tale însă sunt sensibile și plină de iubire... 

[Dinca Valerian]

O poezie luminoasa, alunecand fara poticneli in colturile cele mai nebanuite ale imaginatiei. Felicitari, desi mi se pare prea putin spus.

[Vasilisia Lazăr]

Mi se întâmplă rar să las să treacă atâta timp fără să fac un comentariu la poemele pe care le postezi, de fapt, nu cred că s-a întâmplat vreodată și, cu toate că știu că m-ai fi înțeles de data aceasta, ținând cont de problemele cu care m-am confruntat și încă mă confrunt în ultima vreme, nu mă lasă inima să privesc cum se duce la fund magica ta poezie fără să las măcar câteva cuvinte.

Ai scris, și de această dată, un poem modern, elegant, tandru, îmbrăcat în noblețe sufletească și trăire intensă, un poem de sugestie care, prin formulări gingașe, atinge sufletul cititorului, un poem de înaltă rezonanță lirică, vindecătoare, plină de seninătate și care trimite înmuguriri de lumină și speranță către sufletul celui care-l citește. Versurile excelează prin forma originală a mijloacelor artistice, prin rafinamentul deosebit și prin emoție, sunt adevărate arderi în cuptorul încins al trăirilor, prin care iubirea trece ca într-un slalom printre jaloane din real în ireal și invers, neavând o logică anume, ea există pur și simplu deasupra tuturor prejudecăților, fiindcă așa e iubirea. Numai disecând și deslușind adevăratele simțiri pe care le purtăm în inimă putem crea un echilibru și o stabilitate înlăuntrul ființei noastre, iar poetul din tine înțelege acest adevăr. 

Atâtea aș mai avea de spus/scris, dar o să mă revanșez la următorul text (sper)...

Toată admirația, Dan!

Magic! 

[petrut dan]

Nicoleta, mulțumesc, noapte liniștită să ai, cu drag!