1/4

abia se mai dezleagă lumina de sub pleoape

nici nu văd unde a …

de undeva 

mult mai departe decât întunericul

se-ngrămădesc în geamuri

ropote de ceață

fața …

când pleacă de la capăt

tramvaiul ia forma unei petreceri

de suflete somnoroase

privind picior …

uscați de soare norii seci dezmiardă
mirosul în cuptor de grâne coapte
dogoarea ne sugrumă ca o zgardă
răcorile s-au exilat din noapte

nu mișcă vânt în pomii fără umbră
oglinzi căzute-n lac nu mai respiră
se-neacă sufocată luna sumbră
în ceasuri se oprește orice spiră

desprindere-ntre noi cât nu pot ține
jur-împrejur nu-i rost să te enumăr
timid mă răcorești cu dor de tine
mă necuprinzi uitată dinspre umăr

răcoarea fântânilor 

trebuie așezată pe pământ liniștit

la răscrucea drumurilor …

copleșind preaplinul norilor

picăturile o iau la goana pe obrazul soarelui

dinspre seninul scurs în dârele ploii

fluturii …

torică borceanu pășea încet pe uliță

mersul abia simțit …

roșul din soare 

și-a stins neumblarea în adâncul coclaurilor

în …

jucată pe degete

mănușa goală a vânturilor

bate mugurii 

în lemnul porților …

îmbrâncită de soarele roșu

trecerea de pietoni a căzut din picioare

leșinată

abia …

când vara se simț…

la prăvălia care încrucișa drumurile în turnul orașului

își începea bunicul povestea din armată

miercurea era zi de …

poteca spre râu mușcă întunericul

prin iarba limpede…

* alta variantă la pe degete

* o varianta la poemul anterior pe degete

la cârciuma lui gore

dinel trașcă umplea …

lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp

un ștergar cu pliuri drepte

fără zgomot

aburii pământului răsucesc

lumina

în brazde calde

la capătul locului bunicul întoarce caii

izvoare negre se desfac în urmă

pașii iscodesc reavănul plugului scufundați în…

eu sunt aci

de când valea asta …

viața este ca un lac adormit

în care nu toate lucrurile sunt perfecte

uneori 

se întâmplă să-ți …