Ce gărgăuni în cap v-ați pus?
Mintea aiurea v-o purtați
Legați cuvinte în apus
Vă credeți și mari învățați!
Familie nu mai aveți
Umblați aiurea după lucruri
Ce nu mai sunt cum le înveți
În nu’ș ce taină, prin descanturi
Ca proștii vă faceți năsoși
De parcă ne-am născut mai ieri
Și nu vedem cat de hidoși
Vă face unul în doi pieri
Băgandu-vă în carca mea
Vă urațiți pe zi ce trece
V-ați transformat în acadea
Și-aveți o dragoste... cam rece
Ajungeți moși, inadaptați
Hărțuitori, nebuni cu carul
Datornici morți și vinovați
De a fi declanșat calvarul
Mă uit la voi, ca la nebuni
Și stiu că știți că nu-s ce vreți
Casa vi-i plină de minciuni
C-ați arătat tot ce puteți
Aveti și școala vieții, știu
Ați scris tot ce scriam și eu
Salut, te știu! Salut, te știu!
Ești un nimic! Un teleleu!
Iluminat? Copiator!
Nu ți-e rușine cu ce faci?!
Vrei să fii înger păzitor!
Și... te-ai umplut cu mii de draci!
Adaugă un comentariu
Cineva a șters asta:
Zacusca o faci la fel?
da Coza
Cu mare părere de rău, la capitolul poezie mai aveți mult de învățat.
Semn de lectură.
Iar în ceea ce priveşte DEX-ul, mi-l tot recomandaţi, înteleg. Ce nu înteleg este faptul ca dvs. veniţi şi dezvoltaţi un subiect de genul MULŢUMIRE DE SINE pe care mi-l imputaţi din start. Dacă tot l-aţi scris la această postare, o să vă rog să veniţi şi cu argumentele de rigoare NU DOAR CELE GENERALE. Mai exact, aţi venit cu următorul silogism:
https://www.dex.ro/text/multumire+de+sine
De aici rezultă că în subconştient mă vedeţi ca fiind o persoană care a stagnat la un moment dat, deşi a avut succese şi totuşi, mă criticaţi înlăturand acele idei din subconştient.
Îmi pare rău, dar dacă încercaţi să-mi criticaţi felul de a fi, respectul de sine şi, în special, felul moral de a gandi şi pe care l-am promovat atata timp, nu aş vrea să mai continuam acest subiect deoarece cred că suneţi o doamnă, iar în ceea ce priveşte moralitatea v-ar fi foarte greu să o dezbinaţi în paginile mele şi aţi risca să ajungeţi la polul opus.
E doar o părere pe care nu doresc să o dezvolt deloc.
Cu preţuire,
Băţmîndru Lucia
Tocmai mi-ai recomandat un clip cu spirit de turmă: niște oameni, de toate vârstele, după cum am priceput, stau și ascultă, și se pun de acord unanim, cu un tip care predică ceva... Oricum, el, predicatorul nu lasă loc de altceva. Mie așa mi s-a părut.
Nu ar fi rău să mai consulți DEX-ul limbii române, din când în când.
STÍMĂ, stime, s. f. Sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă. ◊ Expr. Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. – Din it. stima. Cf. fr. estime.
MULȚUMÍRE, mulțumiri, s. f. Acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (1) cuiva pentru ceva. [Var.: (reg.) mulțămíre s. f.] – V. mulțumi.
Autosuficiența - https://www.mesagerulsfantulanton.com/content/autosuficienta-un-alt...
Nu de puține ori întâlnim în jurul nostru persoane care, indiferent de subiect sau situație, doresc să aibă întotdeauna dreptate în ceea ce spun (chiar și atunci când susțin aberații sau nonsensuri), nu acceptă alte poziții sau critici din partea celorlalți, se simt imediat lezați dacă poziția lor este amenințată, iar atunci când își epuizeaza arsenalul de argumente sau justificări încep să aibă atitudini zeflemiste, de superioritate (plini de sine), devenind vanitoși, isterici, ranchiunoși, disprețuitori sau chiar agresivi în conduită și comunicare, mai cu seamă atunci când simt că pierd teren sau influență în fața celor din jur. Astfel de persoane dezvoltă o încredere oarbă în sine, nu se mai analizează, își pierd simțul critic, își arogă drepturi, condiții sau statusuri sociale care depășesc limitele lor intelectuale, culturale sau morale.
MENŢIONEZ: Nu am venit aici pe site ca să îmi expun diplomele şi să mă laud ci să mă autoperfecţionez!
D-na Sofia Sincă :
1. Eu nu sunt dvs. Spiritul de turmă nu mă încantă şi nu m-a încantat niciodată.
2. Mulţumirea de sine pentru mine este echivalentă cu stima de sine (aproximativ);
3. La cum analizaţi acest lucru suntem exact la polul opus, ca şi idee.
4, Mă bucur că-mi împărtăşiţi ideea: perfecţiunea nu există, dar trebuie să încercăm să ne perfecţionăm; Este şi crezul meu!
5. Premiul Muzeului Literaturii Romane cred că este important!
Teorii... teorii. Și apoi eu nu am zis de stima de sine, ci de mulțumirea de sine. Adică autosuficiență, care nu duce la acea perfecționare de care spui.
De exemplu, tu amintești mereu ce câteva cărți pe care le-ai scris. Ești mulțumită de ele? Le vinzi, plac cuiva? Eu, cel puțin, după câte văd aici, nu constat o mare valoare literară. Sau poate sunt scrise în altă limbă...
Eu nu sunt mulțumită de mine, de cele mai multe ori. După ce fac ceea ce fac, mă gândesc că putea fi și mai bine. Și, din punctul meu de vedere perfecțiune nu există. Întotdeauna există loc de perfectare. Există un apogeu, însă acest fenomen se constată la finalul activității, nu de către insul în discuție, ci de către alți evaluatori, în speță, critici literari.
Desigur, nimeni nu este obligat să gândească la fel ca mine.
Cu drag,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE