Îmi ies din trup acum, a câta oară?

S-ajung la cel care m-a definit,

La îngerul cel alb cu chipul însorit

Ce a vibrat în mine întâia oară.

Plutesc legată de cordonul de argint,

Mă las în voia unei stări divine

Spre-o destinație ce…

Văd în vis durerea cruntă a orașului ce moare,

Limbile de foc asupra-i ce dansează într-un joc.

Focul face din trecut, un prezent, din răzbunare,

Iar coșmarul se extinde, crește, crește, lasă loc,

Unui câmp arid cu triste amintiri de peste veac,

N-are loc într-o poveste, nu-l vindecă nici un leac.

Nu-l aduce în prezent nici piatra de sub picior,

Așa cum nu are  viață un ținut fără izvor.

Ca o magmă uriașă de…

Spune-mi, spune-mi ca mai avem un  dincolo

al meu, al nostru

unde norii încă se bat cap în cap

și unde  nici ursitoarele nu-ndrăznesc s-ajungă

Doar spune-mi, că marea nu este albastră

ci roșie și învolburată ca

sângele meu care se zbuciumă

și te cheamă în carne,

când nu ești aici.

Poienile sunt pustiite, 

licuricii își plâng lumina zdrențuită

așteptând diminețile.

Dar tu,

tu recită-mi din…

Nu-s multe poeme-n lume să mă-nvețe cum să plâng

si tristețea cum s-o lepăd, valul fricii cum să-l frâng.

De n-aș fi venit pe lume cu cosițe și bujori,

m-aș fi dus de dragul morții să o cânt în sărbători.

Cu o barcă  uriașă dăltuită-n fir de lemn,…

Ia-mă-mă, iubite și m-aruncă-n cer,

să-ți fiu de pe boltă, pată de mister,

să mă rup în mii de diamante tari,

să crezi că sunt veșnici ochii mei cei mari.

Și din două stele de-un colț aninate,

să-mi faci doi luceferi plini de nestemate.

Unul să ne-aducă patima și focul ,

altul să deoache, să ne dea norocul.

Ia-mă-mă, iubite, ia-mă-mă cu starea 

și puterea apei din laguna verde,

Poate într-o zi…

Visez să-mi fac colibă lângă lac,

să mă adăpostesc în ea când plouă.

În timp ce tu-mi apari ca Luna Nouă,

din amintirile secrete, de un veac . . .

Știu, m-ai ascuns în suflet prea adânc

și m-ai ținut închisă, ferecată,

să nu pierzi ce s-a întâmplat odată,

când îți purtai iubirea la oblânc.

Cu pasul  lin te-apropii tot mai mult,

să-mi dovedești că nu ești o fantomă,

că n-am trăit nicicând după o…

Se-ntoarce timpul de pe unde zburdă

Și ceasul se învârte, cumva, antiorar

Pisicile și câinii, ca o babă surdă,

Cântă când fac un ou într-un cuibar.

Poneiul meu se duce în grădină 

Și ronțăie grăbit  salată și mărar.

E cald sau rece dar nu am vreo  vină

Că florile-mi dansează pe trotuar.

Doar pendula se-agită regulat

Și iar se schimbă orologiul seara,

La capul baldachinului sculptat

Trei…

Când în dunga verii, toamna își deschide larg buchetul

arșițelor de departe, stinse-acum sau domolite,

Și-mi aduce toată poama ce păstrează-n ea secretul

sorilor născuți în vremea zeilor din stalactite,

Eu mă duc printre coline să dau cerul la o parte,

și să-i fac culcuș de iarnă, pentru-a nu știu câta oară,

să respir din nou cu luna, ce-mi șoptește-așa, de-o parte,

că trec pragul tinereții cu pas mic și într-o…

Mi-e frig.

Un frig de parcă l-aș fi 

desenat cu tuș negru

când îmi număram inelele

de sub scoarță.

Primele erau albe, luminoase, zvelte.

Ultimele ?

Zbârcite și fără încheiere.

Mai am. Timp.

Am timp să-mi observ și rădăcinile,

dacă mai sunt bine înfipte în pământ.

Am timp chiar să socotesc 

câte planete am atins 

cu degetele înfrunzite.

Câte sunt cele cărora

le-am schimbat…