Elegie, toamnei

[Monica Pester]

Când în dunga verii, toamna își deschide larg buchetul

arșițelor de departe, stinse-acum sau domolite,

Și-mi aduce toată poama ce păstrează-n ea secretul

sorilor născuți în vremea zeilor din stalactite,

Eu mă duc printre coline să dau cerul la o parte,

și să-i fac culcuș de iarnă, pentru-a nu știu câta oară,

să respir din nou cu luna, ce-mi șoptește-așa, de-o parte,

că trec pragul tinereții cu pas mic și într-o doară.

Nu mă-ndur să plec, iubite, să las porțile deschise

către ultima redută a trecutului pierdut,

când în fața mea se-așterne un șirag de lumi promise

ce m-așteaptă în albastrul desenat ca un sărut.

Vântu-și schimbă-ncet culoarea și festinul se încheie,

Doar un gând ne mai desparte, dar nu-i vreme de-ntrebat.

Din pocal mai beau o dată, un răspuns nu-i doar o cheie . . .

Viața-n ultim laudatio, mă poartă unde e dat .

[petrut dan]

Ia uite ce poezie frumoasă era să ratez!) Îmi plac toate strofele fiecare are cel putin o imagine frumoasă ideea este condusă  cu atenție să nu se piardă nimic doar la ultimul vers aș pune la prezent  ! Cu drag!)

[bolache alexandru]

O poezie deosebit de frumoasă!

[Monica Pester]

Mulțumesc Flori Cristea pentru popas și apreciere !

[Monica Pester]

Ca un copil cuminte, Lisia dragă, ascult sfaturi. Drept e că nici mie nu îmi suna ca lumea. Mulțumesc,  ochi fin și perfecționist ce ești ! Te aștept mereu cu comentarii dezvoltate. ( chiar dacă nu sunt încă la nivelul de a le merita )

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Îmi place tare mult! Aceeași observație o am și eu, ca și doamna Vasilisia, legat de ultimul vers. 

 Felicitări! 

[Vasilisia Lazăr]

Mă uit cu câtă ușurință reușești acum să ții în frâu și versul lung. O singură sincopă ritmică ar fi la ultimul vers, acolo unde e „vagon”, ar trebui ceva din trei silabe.

Tare frumoasă e poezia și, mai ales, această strofă:

Nu mă-ndur să plec, iubite, să las porțile deschise

către ultima redută a trecutului pierdut,

când în fața mea se-așterne un șirag de lumi promise

ce m-așteaptă în albastrul desenat ca un sărut.

Cu prietenie,