Un vis cât un destin

[Monica Pester]

Visez să-mi fac colibă lângă lac,

să mă adăpostesc în ea când plouă.

În timp ce tu-mi apari ca Luna Nouă,

din amintirile secrete, de un veac . . .

Știu, m-ai ascuns în suflet prea adânc

și m-ai ținut închisă, ferecată,

să nu pierzi ce s-a întâmplat odată,

când îți purtai iubirea la oblânc.

Cu pasul  lin te-apropii tot mai mult,

să-mi dovedești că nu ești o fantomă,

că n-am trăit nicicând după o dogmă

și n-am aparținut vreodată unui cult.

Tu mă iubeai cum Soarele răsare,

cum Luna în argint ne îmbrăca

și blând, molatic razele-și trecea 

pictând iubirii noastre  o cărare

Și bat văzduhul gol, să te apropii,

să fim îmbrățișați, lipind fisura,

ce n-a putut-o șterge nici armura

ce-o impuseseră chiar epitropii.

Îți simt acum și mâinile pe trup,

ne căutăm cu gurile-ncleștate,

și aburi ies, în cercuri disperate,

Suntem ca într-un fagure de stup.

Dar tună și un fulger se oprește

lângă coliba construită-n vis

A câta oară tu mi-ai fost ucis 

de un destin care mă urmărește... 

[Chris]

dorul pentru persoana iubita/iubirea pierduta - o tema des intalnita in poezia dv. mi-a placut, mi-au placut in mod deosebit ultimele 2 strofe

ce n-a putut-o șterge nici armura

ce-o impuseseră chiar epitropii. - iar senzatia aceea :))

[Mihaela Popa]

frumos, ultima strofă e splendidă!

[bolache alexandru]

O poezie despre dragoste și destin... Mânuiești bine povestea aceasta!

[Monica Pester]

Lisia, de asta te iubesc ! Ai ridicat perfectionismul la rang de arta ! Dar face bine la sănătate! Pentru care, cu stofă ALDINA, îți multamesc !

[Vasilisia Lazăr]

Cu pasul  lin te-apropii tot mai mult,

să-mi dovedești că nu ești o fantomă,

că n-am trăit nicicând după o dogmă

și n-am aparținut vreodată unui cult. / și n-am aparținut vreo unui cult.

Iar fantomă cu dogmă e departe până și de rima imperfectă.

În rest, o poezie frumoasă, caldă, feminină.

[Mihai Katin]

Dar tună și un fulger se oprește

lângă coliba construită-n vis

A câta oară tu mi-ai fost ucis 

de un destin care mă urmărește... catrenul  final   este  un semn  de oniric  transcris  in metafora ,in rest   numai  de bine!!!!

[petrut dan]

Eu aș scoate a cincea strofă, în schimb finalul mi a plăcut f mult, de altfel, întregul poem e scris bine și te ține în priză până la sfârșit, să mai „visezi” așa! O zi frumoasă!