Streașină-n cer, ploaie obsesivă

Trimite mistic  semnal așteptat,

Scoală, femeie, deja-impulsivă

Ești unica-n slavă, prunc de-mpărat,

Ridică-te, umblă, împrăștie ceața,

Și multele pulberi din sufletul tău,

Strânse  febril în anii când gheața

Izvora din icnet de plâns și de hău,

Zdrobește șarpele ce te înfășoară

Trezește zorii să vină mai grabnic,

Clepsidrele vechi acum să…

Se ridică ceața  ca-ntr-o răzvrătire

De muget de zimbri și oftat de brazi,

Mă îndrept spre cerul fără strălucire,

Îngeri mă-nconjoară, ca și camarazi

Sufletul palpită, între tonuri blânde

Număr note false,…

Când bate-orologiul în dangăt prelung,

Se scutură munții, ies urșii pe drum

Tremură frunze rămase, se strâng

Și le suflă ecoul ce umblă postum

Sunt singură pe o plajă demult părăsită,

Mă fură mereu un…

E liniște în cer, doar timpul naște-o stea,

Și totu-nscris în multele-i programe,

Suntem în cerul Lui, de unde ne rostea

Povești adevărate, pictate-n holograme.

O nișă de lumină ițește sus pe boltă,

E luna apărută…

Trec zilele toate, cu umbrele lor,

Și-și adun-amprentele, istovitor,

Unele stau, dar altele zboară,

Să-mi nască în sânge o floare rară,

Se-ntind pe lespezi reci ca și boala

Sau râd în soare uitând răscoala

Anilor grei ce mă strâng în spate

Și-a amintirilor adânc îngropate,

Mă uit în jur să-mi găsesc o cale

Dar nu văd decât molecule goale

Ce se zbat puternic în…

Din pielea rănită și suflet de gheață,

Din teamă de moarte și teamă de viață,

Roindu-mi în jur ulii negri de noapte,

În vechea cetate eu văd pere coapte,

Doaŕ gri-ul sângelui se ține apos,

Să-mi amintească de cel furios

Ce‐n toacă bătea din seară în zori

C-o patim-a inimii, să te-nfiori,

Iart când tăcea , cand se  oprea

În gaura șarpelui mă-nvârtea

În patru colțuri și în tot…

În centrul Pământului, în miezul boltit,

Secundele tac, ca și când s-au topit 

N̈u sunt clepsidre, e‐o liniște pură

Ùn aɓur de vânt câte-o pală mai  fură

Strâng taine vechi  în ecoul serii

Să-mi aducă iar, din codul puterii 

Fapte negrăite,  vise absorbite

Stelare explozii în pământ ferite

Și dacă-n pădurea cea aproape arsă

Crește sămânța spre inimi întoarsă

A unui secret ascuns…

Gândurile mi-s albastre cum albastrul e seninul,

Împăcarea se așază la o margine de nor

Brațul drept se joacă-n aer, rotunjind cu grijă plinul

Unui cerc lăsat în umbră, în cadran de senior.

Case cu hublouri mate se închid cu sunet mic

Lăsând zdrențe-ntunecate și tristeți șovăitoare

Să plutească, să-nțeleagă că-s făcute din nimic,

Precum visele ciobite ce adorm stingheritoare

Sunt în camera tăcerii, pe un…

Și se duse vara alergând pe coastă

Iute ca jungherul scos de la chimir 

Nu vrea să-i devină toamnei o năpastă

Rătăcită-n șaluri albe de cașmir 

Iar în drumul aspru, uns de prima ploaie

Ia cu sine totul reușind discret

Genele pe față să ni le înmoaie 

Să ne deslușească ultimul secret.

Din ceruri se-adună norii de tăciune

Semnn că toamna-și ține lecția d zbor

Și-ncepe un ropot ca într-o…

La miez de noapte-n criptele deschise

În valuri mari se pregătesc s-apară

Spre locuri indicate și precise

Fantome noi ce zăbovesc pe-afară.

În lumea întunericului și-a esenței

E ora lor în care-și fac de cap,

Jucând la roată clipa existenței

Simțind o vreme că nu mai încap.

E ora când deschid portaluri toate

Visele-și cheamă, să le înconjoare

Când se desprind cu greu de gloate

Găsind…

Vânt fugar de miază-zi

Să-mi aduci de n-oi mai fi,

Din căușul norilor,

În răcoarea zorilor

Apă nouă, ne-ncepută

Și pâine din dor făcută.

Trei sori să îmi scoți în cale

Drept coloane verticale,

Să-nvelească-n raze moi

Toată tristețea din voi.

Pe inel de Lună Nouă

Și în ziua-n care plouă

Să-mi duci grija orelor,

Clipelor, nebunelor,

Să nu zboare dintr-o dată

În pata lumii…

Colindam într-o părere

Straturi albe de ozon

Se făcea că lumea piere 

Sprijinită-ntr-un foton

Totu-n jur se disipase,

Păsări, ape, clar de lună,

Și-n crevașele rămase

Doar ecourile sună.

Din pământ ieșeau în fugă 

În armate-orânduite

Vietăți cu ochi de rugă

Din scorburile zguduite

Se-mpleteau în văzduh ploi

Amărui, cu gust de ducă

Dar cădeau stropi…

Prin venele mele curg neîncetat respirațiile dragonilor ce au populat, odată, Gaia.

Respirații de foc ce au strămutat munții, frământând apele, împărțind spire ADN și pregătind schimbarea totală.

Un dragon îmi spune povestea prințesei salvate dar adevărul este dincolo de mit, dincolo de ape și de dimensiuni.

Mă aflu într-o continuă căutare a adevărului meu, căci altfel cum aș putea trece în cealaltă parte cu mâinile goale ?

Nimic nu mă poate defini…

Din vise mi-am născut cărarea

Și prin povești răsuflu iar,

Știu că-mi semnez înfiorarea 

Când mă încrunt atât de rar.

De la fereastră la icoană

Măsor un gând în pas mărunt

Și număr toamnă după toamnă

Oglinda-mi vede chip cărunt.

Un veac am așteptat plecarea

Un veac aștept să mă întorc,

Dar când voi auzi chemarea…

Să vrei să-ți rupi trecutul, să-l arunci,

În patima puternic-a secundei,

Să uiți să-ntrebi, ce vei mai face-atunci

Când și lumina ochilor i-am dat oglindei,

Dar tot încep deschidere de drum

Și-atunci voi ști esența…

Să nu crezi, dorule, dor

că vii la mine-n pridvor

cu ulcele deșertate 

și-amintirile uitate,

C-am să pun pe tine șaua

și-am să măsor cu ocaua,

de mă minți sau îmi spui drept

spre ce lumină mă-ndrept,

unde să-mi mai fac culcuș 

să nu intru-n lunecuș

de minciuni și vorbe goale,

resturi și-agățări de  poale.

Iar de față să nu-mi pese,

lumina din mine…

Doar o silabă-a mai rămas de spus

Cât se rotește Gaia-n jurul ei,

Așteaptă de la Soare un răspuns

Din care să mai cearnă un temei.

Cu nou și vechi primim deja schimbarea

Cu nou și vechi adăugăm cuvinte,

Ne vine greu să ne rostim iertarea

Dar condamnăm pe cel care ne minte.

Din haosul generic ne-am născut,

Ne-am plămădit din lutul fecundat,

Intenție ne-a pus Cel Cunoscut

Când în…

Un cerb dansând cu ultimă privire,

Cu pașii goi și-n sunet theremin

Veni, pătrunse platoșa subțire,

Ca versul închinării în amin. 

Revăd cu ochi înstrăinați de toate 

Cum colbul cade-n geometrie sacră,

Cum munții se închină peste poate 

Pământului coroana și-o consacră. 

Și-n nenăscutul cer de prin coclauri, 

În vântul șuierând în chip hidos,

Nici bufnița nu mai împarte daruri 

Ci doar privește cu un…

În relieful minții mele

S-au strecurat încet, pe rând,

Rotunde sau oricum vor ele,

Forme ciudate, forme-gând.

Mă mir, privindu-le cum vin

Și traversează bariere,

În circuitul meu divin

Aduc o altă-ntemeiere,

 A unui con de echilibru…

În pietrele uitării am dăltuit povești 

Am desenat și vise, secrete am închis 

Deși te strig într-una știind că nu mai ești

Rămâi o filă albă, așa cum ai decis. 

Eternul Rac al bolții, ascuns după un  nor

Împrăștiat de vânturi, haotic și…