Din vise mi-am născut cărarea

Și prin povești răsuflu iar,

Știu că-mi semnez înfiorarea 

Când mă încrunt atât de rar.

De la fereastră la icoană

Măsor un gând în pas mărunt

Și număr toamnă după toamnă

Oglinda-mi vede chip cărunt.

Un veac am așteptat plecarea

Un veac aștept să mă întorc,

Dar când voi auzi chemarea…

Să vrei să-ți rupi trecutul, să-l arunci,

În patima puternic-a secundei,

Să uiți să-ntrebi, ce vei mai face-atunci

Când și lumina ochilor i-am dat oglindei,

Dar tot încep deschidere de drum

Și-atunci voi ști esența…

Să nu crezi, dorule, dor

că vii la mine-n pridvor

cu ulcele deșertate 

și-amintirile uitate,

C-am să pun pe tine șaua

și-am să măsor cu ocaua,

de mă minți sau îmi spui drept

spre ce lumină mă-ndrept,

unde să-mi mai fac culcuș 

să nu intru-n lunecuș

de minciuni și vorbe goale,

resturi și-agățări de  poale.

Iar de față să nu-mi pese,

lumina din mine…

Doar o silabă-a mai rămas de spus

Cât se rotește Gaia-n jurul ei,

Așteaptă de la Soare un răspuns

Din care să mai cearnă un temei.

Cu nou și vechi primim deja schimbarea

Cu nou și vechi adăugăm cuvinte,

Ne vine greu să ne rostim iertarea

Dar condamnăm pe cel care ne minte.

Din haosul generic ne-am născut,

Ne-am plămădit din lutul fecundat,

Intenție ne-a pus Cel Cunoscut

Când în…

Un cerb dansând cu ultimă privire,

Cu pașii goi și-n sunet theremin

Veni, pătrunse platoșa subțire,

Ca versul închinării în amin. 

Revăd cu ochi înstrăinați de toate 

Cum colbul cade-n geometrie sacră,

Cum munții se închină peste poate 

Pământului coroana și-o consacră. 

Și-n nenăscutul cer de prin coclauri, 

În vântul șuierând în chip hidos,

Nici bufnița nu mai împarte daruri 

Ci doar privește cu un…

În relieful minții mele

S-au strecurat încet, pe rând,

Rotunde sau oricum vor ele,

Forme ciudate, forme-gând.

Mă mir, privindu-le cum vin

Și traversează bariere,

În circuitul meu divin

Aduc o altă-ntemeiere,

 A unui con de echilibru…

În pietrele uitării am dăltuit povești 

Am desenat și vise, secrete am închis 

Deși te strig într-una știind că nu mai ești

Rămâi o filă albă, așa cum ai decis. 

Eternul Rac al bolții, ascuns după un  nor

Împrăștiat de vânturi, haotic și…

Dac-ai ști, Natali, cum se-ntinde otrava,

Cum fură din umbra destinului tău, 

Trimițând ca ispită întoarcere-n slava

Ce așteaptă de ani să te-arunce în hău.

Nu te teme, copilă, te-ntorci pe călcâi,

Cu fruntea-ți înaltă și ochi de safir,

Te strecori hotărâtă printre hoți și molâi

Și sorbi cu putere ofranda- elixir.

Provocarea o iei ca pe-o haină de schimb,

Și-noți prin speranțe și iluzii de…

S-a liniștit pădurea, gândește cum să ardă,

Și roșii sunt toți macii, ca soarele-n apus,

În suflet se strecoară o nevăzută coardă

Un straniu și becisnic izvor de nesupus, 

Vise încăierate își plimbă-n drum culoarea

Iar în văzduh miroase a sânge de titan,

Plutesc pe bolta albă, încercuind cărarea

Nori rupți din străvezie pecete de sultan

Eu doar mă las în voia impulsului intern

Ce îmi coboară fruntea spre…

Aș vrea să fug din amintiri

Cu felinarul prins la gleznă,

Să-mi iau și ultime rostiri,

Pășind ușor prin a lor beznă

S-adun din sfere conștiente

Renașterile-ntr-u Hristos

Și să citesc în documente

Că n-a fost El cel păcătos.

Îl văd venind an după an,

Purtând povara lumii toată

Plutind întâi peste Iordan, 

Chemându-mă la judecată

Când zorile se năpădesc 

Și…

Câteodată, sparg viața în dinți,

ca pe o nucă, tare și amară,

până ajung la miez.

De acolo încep alegerile,

totul se colorează și dansează

într-un stroboscop permanent.

Vreau să cobor, nu pot

decât cu misiunea încheiată.

Nu mă aflu între îngeri și arhangheli,

nu cobor din mers, nici de frică,

și, mai ales, nu cobor fără bagaje.

Linia orizontului îmi e azimut și fac salturi

pe o scară al cărei…

Mă las legănată pe-o luntre ciobită

Nu am nici vâsle în largul ocean,

Singură, chiar și tristețea-i fugită

Și-mi pare adâncul tot mai viclean.

Măsor latul bălții, nu văd nici zarea

Frica mă prinde, pe scenă am trac

Caut în minte, găsesc doar uitarea,

Deși-s robul vieții, nu pot să tac

M-arunc în noianul de apă sărată

Și înot ca un crab fugărit de dragoni,

Mai cuget cu ochiul din frunte, o…

Se așază zorii, ce vor vrea s-aducă,

teama mea de Sine sau de viitor ?

Privesc cu tristețe la steaua caducă

și-ți cer ție, Doamne, să-i fiu curator.

Da, sunt curatorul faptelor de mâine,

cu șapca pe-o parte și zâmbet destins

singur manevrez  cuptorul de pâine,

știind că nicicând nu pot fi  învins.

Zorii iar mă ceartă că nu sunt om matur

și nu vad în juru-mi, tot se prăbușește, 

cu gândul…

Renașterea este o pagină grea de viață.

Este vârful pe care  să-l accezi

în momentele de restriște,

atunci când auzi toaca celestă 

a veșniciei liniștitoare,

cu semnificații ce ți se deschid în față,

uriașă geodă de ametist.

Dar nu, tu nu vrei încă, veșnicia,

tu vrei tumultul, zgomotul ideilor,

planuri de întins pe colile viitorului,

tu vrei impresii virgine,

munți de alabastru de urcat,

de care, doar…

Am coborât în centrul Pământului

să-mi caut steaua, steaua care m-a părăsit.

Mă transform într-un ghem de relații

neîncepute, nedigerate, neterminate

Poate pentru că viteza cu care respir întrece

furia vântului de Miază-zi și chiar

 a avatarului din Calidochia,

calare pe un inorog înaripat.

Te uiți la mine ?

Privește adânc, vei scoate toate poveștile antice

din vremuri demult uitate și

 mă  vei…

Momentele când Timpul tău se oprește,

nu te lasă nici să respiri, nu te bagă 

în seamă, chiar îți interzice să gândești,

ei bine, momentele acelea au devenit

tot mai frecvente pentru mine.

Mă împing într-o acoladă a vieții

și mă obligă să-mi fac epilogul,

să-l compun, să-l scriu și să-l postez

în marea mea arhivă de amintiri.

Dar nu ai câștigat războiul, Timp hulpav,

de-abia ți-am cedat o biată bătălie.

Mă…

Acolo unde se separă munții de coama zorilor și unde, din vid 

se naște curcubeul, doar acolo, printr-o fereastră de vitralii,

îmi regăsesc puterea de a mă opune îndoielilor,

de a iubi și a căuta.

Cu talpa goală mă rostogolesc în seninul ierbii crude

și în liniștea mlădițelor ce se înalță.

Și câtă iubire îți trebuie să lași așezate emoțiile tale

în rând cu emoțiile greierilor cântători ?

Să mergi valsând pe covorul arămiu, de…

Pentru că marea mea s-a transformat 

într-un fluviu ce aleargă tumultuos 

în jurul planetei,

pentru că albatroșii mei încă mai țipă

în valurile uriașe,

și mai ales, pentru că

briza acea ușoară și blândă a luciului marin

s-a transformat și ea în vârtejuri

și bulboane periculoase,

ei bine, pentru toate acestea,

sufletul meu atât de prins 

capcana durerii și a trecutului,

a hotărât să rămână în starea…

E ziua-n care am căzut din cuib,

m-agăț cu tot ce am, de ramuri,

cu mâlul aspru, fecundat, mă-mbuib,

deși uitat-am tot, pierdute neamuri.

Fac piruete, dans nebun încep,

de-abia îngân o reverență tuturor,

dar în auz un tremur vag percep,

să strig, să plâng, să capăt ajutor.

Și trec prin veacuri precum o naiadă,

cu vântu-n păr și-n suflet un cuțit

aș zice că mă duc la promenadă,

de n-ar fi…

Pe margini de veac țes vise răzlețe,

Și-n ceața întinsă sub norii apoși,

Pierdute se zbat cuvinte-ndrăznețe

Să-și afle urma printre strămoși

Lumea e-n flăcări, răsuflă greoi,

Se luptă demonic, vibrează năuc,

În larma din jur rămânem toți goi,

Și nu știm măcar unde ne duc.

Prin valuri de virgule și întrebări,

Când, iată, nici gândul nu mai vorbește

Caut o umbră a unei schimbări,

Dar…