Valenta: sărut o frunză

[Stanescu Valentin]

 

                              sărut o frunză

                            dintr-un gorun

                                       şi frunza

                                          cea din

                                              prun

 

                                                     sărut o frunză

                                                     din snop de mei

                                                     şi frunza

                                                     cea din

                                                     tei

 

                            sărut o frunză

                      din plop stingher

                                         şi raza

                                        cea din

                                               cer

 

                                                   sărut o frunză

                                                   ce-aduce-n dar

                                                   aer din

                                                   verde

                                                   clar...

 

[Stanescu Valentin]

Crinu, dacă nu ar fi existat frunza ca suport pentru viaţă la întâlnirea razelor solare cu apa şi aerul omenirea nu ar fi existat. Cred că nu greşesc. Se poate scrie şi despre prune o poezie de toamnă.

 

                                                  prune brumării (valentă)

 

                                           prune brumării

                                               amurgul roş’

                                                  toamna ne

                                                         râde-n

                                                               coş

 

                                                                    prune brumării

                                                                   papile culci

                                                                   pe lespezi

                                                                   moi şi

                                                                   dulci

 

                                       prune brumării

                                           stau pe un fir

                                                     lăstunii

                                                          firav

                                                              şir

 

                                                                  prune brumării

                                                                  capac strângem

                                                                  peste un

                                                                  cuib de

                                                                  gem...

[Crinu Sorin Leşe]

Domnule Valentin, iertare c-am făcut o glumă mai prozaică, dar mă gândeam că fructul este rostul ultim al frunzei. Cred că s-ar putea scrie o poezie despre acest rost.

[Stanescu Valentin]

No comment!

[Crinu Sorin Leşe]

Să-mi fie cu iertare, dar nu era mai bine să fi sărutat o prună? Ați fi avut ocazia să mușcați din ea. No, zic și eu. Îmi amintesc cum tata cânta la frunză de păr și mereu rămânea flămând de pere.

[Stanescu Valentin]

Crinu, mulţumesc pentru că ai avut curiozitatea de a deschide pagina mea, de a citi această Valentă şi de a aduce vederii mele gândurile tale. Am în grădină circa o mie metri pătraţi de pădurice în care s-au format poieniţe cu iarbă bine întreţinută. Momentele de odihnă pe covorul de verde cu spatele la pământ şi privirea către cer aduc multă linişte sufletului departe de tumultul de dincolo de verde.

[Crinu Sorin Leşe]

Mâine -poimâine o să dormiți pe-un pat de frunze, căci bănuiesc că sărutul a avut parte de reciprocitate.

[Stanescu Valentin]

Nikol, eşti pe jumătate coautorul acestei Valente. I-ai dat titlul dar trebuie să mai aduci unul sau două cuvinte să finalizezi strofa a treia. Succes! Muţumesc pentru că răspunzi acestei provocări!

 

Valenta: strai de verde crud

 

strai de verde crud

prinde contur

martie

este-n

jur

 

strai de verde crud

pictat cu flori

luna mai

zburdă-n

zori

 

strai de verde crud

vara în crâng

..............în

braţe

strâng

 

strai de verde crud

policolor

în toamnă

pleacă-n

zbor...

[Stanescu Valentin]

Nikol, poezia este în jurul nostru şi din păcate mai rar în noi. Unde ne grăbim? Mulţi spun că nu ştiu să scrie poezie. Pe mulţi i-am luat drept coautori ai Valentelor rugându-i să îmi scrie un vers cu cinci silabe. Pornind de acest vers am creat o Valentă şi am dăruit-o coautorului. Cred că în sufletul celui care citeşte o poezie şi se află în vibraţia ei se scrie o altă poezie pe care însă nu o poate reda din lipsă de exerciţiu... Mulţumesc pentru timpul acordat acestei Valente.

 

[Nikol MerBreM]

Minunată, încă din titlu! Bucuria vieții în straie de verde crud!

Drag,

Nikol

[Stanescu Valentin]

Poeziile de acest tip pe care l-am inventat (numele de Valentă, evident vine de la Valentin) se înrudesc cu poezii gen Haiku (poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe trei versuri formate din 5,7,5 silabe), Tanka (tot de origine japoneză, formată din cinci versuri cu numărul de silabe 5-7-5 // 7-7).

Valenta este o poezie cu formă fixă formată din patru strofe de câte 5 versuri fiecare. Fiecare strofă are versuri cu 5-4-3-2-1 silabe. Primul vers din fiecare strofă fiind titlul Valentei şi care defineşte subiectul acesteia. Rima este pe versul 2 şi 5.

În limba română sunt peste 1300 cuvinte monosilabice.  

Vă invit aici în pagina mea cu Valente proprii. Succes!